Ultimele zile ale Monarhiei

Revista Dosarele istoriei din urmă cu 20 de ani avea ca temă principală ultimele zile ca monarh a Regelui Mihai, desigur că publicația a dorit să comemoreze la aceea dată semicentenarul sfârșitului acestei instituții care a făurit România modernă și România Mare. În urmă cu șapte decenii Monarhia își trăia ultimele zile în România comunistă, Regele Mihai fiind obligat să abdice după întoarcerea de la nunta prințesei și viitoare regină Elisabeta II.

De atunci regele nostru și-a început lungul exil de 70 de ani fără 25 de zile. A supraviețuit multe decenii celor ce l-au obligat să plece, Petru Groza, Gheorghe Gherghiu-Dej, Ana Pauker, Stalin, a supraviețuit chiar și comunismului, fiind născuți în același an, 1921. Acum Regele Mihai s-a întors acasă definitiv, fără să mai plece vreodată.

Eu am aflat de existența sa ca mulți alții de pe două monede de 100 de lei din 1944, pe care se afla efigia sa. Nu știu de unde am avut cele două monede, probabil de la bunici, dar mai am și acum acele două monede de 100 de lei. Nu știu ce valoare aveau în 1944, dar revistele gen Universul copiilor, Dimineața copiilor sau Ziarul științelor și călătoriilor aveau prețul de 5 lei în 1944. Regelui Mihai i-au lipsit doar 4 ani ca să ajungă la aceeași cifră de pe moneda din 1944, adică la centenar.

Acum Regele Mihai s-a întors din acest exil de 70 de ani pentru a-și dormi somnul de veci lângă străbunii săi, Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria sau Carol II, la Curtea de Argeș. Un paradox ciudat face ca singurii regi născuți în afara țării, Carol I și Ferdinand, să moară la Sinaia, iar singurii născuți la Sinaia, Carol II și Mihai I, să moară în străinătate, după exiluri lungi. Acum s-au reîntâlnit la Mănăstirea zidită de meșterul Manole, conform legendei, sau în necropola de lângă aceasta.

IMG_0044IMG_0046IMG_0047

Anunțuri

Luptele românilor

Postat pe 1 decembrie 2017

Anul 2017 a adus o lungă serie de aniversări și comemorări de evenimente petrecute de-a lungul istoriei. S-au împlinit 100 de ani de la eroicele bătălii de la Mărăști, Mărășești, Oituz, 140 de ani de la Declararea Independenței Regatului României față de Imperiul Otoman și războiul care a decurs din aceasta, s-au împlinit 110 ani de la răscoalele țărănești din primăvara lui 1907, 90 de ani de la moartea Regelui Ferdinand și urcarea pe tron a Regelui Mihai, apoi s-au împlinit 60 de ani de la trecerea lui Constantin Brâncuși în nemurire și legendă, au trecut deja 40 de ani de la cea mai mare tragedie naturală pe timp de pace, cutremurul din 1977. La momentele respective comemorative am postat materiale scrise sau linkuri către filme documentare și artistice, însă nu pentru toate evenimentele pomenite mai sus.

Am considerat că pe 1 decembrie, Ziua Națională, ar fi un moment oportun să postez câteva materiale despre faptele petrecute de-a lungul anilor amintiți mai sus.

Mai întâi despre răscoalele țărănești din primăvara anului 1907 câteva pagini din revista Cutezătorii. Iată un articol scris de Silviu Achim și publicat în anul 1987:

IMG_0001

O emoționantă întâlnire dintre un veteran al răscoalei și pionierii patriei din 1977

IMG_0010IMG_0011

O bandă desenată publicată în anul 1977 în Cutezătorii și intitulată Neuitatul an 1907, episodul 3

IMG_0009

Almanahul Scânteia pe anul 1977 a publicat paginile de mai jos

IMG_0018IMG_0019IMG_0020IMG_0021IMG_0022

Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne este unul dintre cei mai cunoscuți români din lume. Iată o bandă desenată de Valentin Tănase, scenariu Nina Stănculescu, apărută în Cutezătorii în anul 1987 și intitulată Coloana fără sfârșit, episoadele 2 – 7

020304050607

 

 

Sfârșit de noiembrie tragic pentru teatrul de revistă

Postat pe 24 și actualizat pe 27 noiembrie 2017

Teatrul de comedie sau mai exact cel de revistă trece prin cea mai tragică săptămână din toată istoria sa. Teatrul de revistă pierde prin Stela Popescu pe cea mai reprezentativă actriță din toate timpurile, de fapt chiar Regina comediei românești. Fără doamna Stela, domnul Arșinel este ca Bran fără Stan. Am avut privilegiul să o văd jucând într-un spectacol pentru copii chiar de ziua lor, pe 1 iunie 2017. A fost prima și din nefericire ultima dată când am văzut-o pe doamna Stela. Plecarea dânsei de pe scena vieții a întristat toată țara și mai ales pe colegii și spectatorii care au îndrăgit-o foarte mult. Ziua de 23 noiembrie 2017 va rămâne ca una dintre cele mai negre din istoria comediei românești ! Din păcate puține personalități de talia doamnei Stela au mai rămas în cultura românească.

Din păcate nu este singura pierdere pe care teatrul de comedie o suferă în răstimp de numai 4 zile. O altă mare stea, Cristina Stamate, a plecat dintre noi la numai 71 de ani chiar a doua zi după funeraliile doamnei Stela Popescu ! Practic ele ne-au părăsit simultan, doamna Stamate fiind internată în spital în stare foarte gravă chiar în ziua în care am aflat despre moartea Stelei Popescu, pe 23 noiembrie.

Dacă ar fi să te instituie o zi a comemorării tuturor artiștilor români plecați dintre noi, cea mai potrivită ar fi după părerea mea ziua de 23 noiembrie.

Desigur că pe un blog personal fiecare este liber să posteze ce dorește, amintiri, evenimente în care a fost implicat. În afară de spectacolul la care am asistat pe 1 iunie, doamna Stela, ca și mulți alți artiști ai țării au fost prezenți în casa mea, la masa mea, la fel ca și în casele tuturor românilor, la fiecare Revelion sau alte sărbători prin intermediul micului ecran. Personal nu am cunoscut-o decât abia pe 1 iunie 2017, dar pot să mă mândresc că am jucat amândoi în același serial, „Las Fierbinți”, la un interval de doi ani, dânsa ca vedetă de primă mână sau invitată specială, iar eu ca simplu figurant, fără să fiu actor.

IMG

Am ales să postez două linkuri cu secvențe din serialul „Las Fierbinți”. În primul clip  doamna Stela ține un monolog despre învățământul românesc, într-un episod din 2015.

Celălalt link tot din serialul amintit mai sus dintr-un episod difuzat pe data de 21 noiembrie, episod în care, cu modestie, am participat și eu în rolul nașului de la cununia civilă de la primărie, doar ca figurație simplă, fără replici, aproximativ minutele 11-13 din linkul postat mai jos.

 

DUMNEZEU SĂ LE IERTE ȘI SĂ LE ODIHNEASCĂ ÎN PACE PE AMÂNDOUĂ !

Monumentul viu al eroilor neamului

Postat pe 18 noiembrie 2017

La inițiativa Antenei 3, în județul Vrancea, pe data de 18 noiembrie 2017, pe câmpurile de luptă istorice ale Primului Război Mondial, s-a luat hotărârea de a se planta o pădure de 50000 de puieți de stejari, câte unul pentru fiecare erou căzut în prima conflagrație a secolului XX. Acest proiect intitulat Parcul Memoriei Naționale se va derula etapizat prin plantarea celor 335000 de stejari și se va finaliza peste un an cu ocazia Centenarului Marii Uniri.

Primul pui de stejar a fost deja plantat în luna august 2017 în memoria Ecaterinei Teodoroiu.

Numele tuturor voluntarilor se vor regăsi într-o capsulă a timpului, care va fi îngropată în zona centrală a acestui loc închinat memoriei eroilor români căzuți în Primul Război Mondial.

Pe data de 11 noiembrie 2017 s-au aniversat 99 de ani de la sfârșitul Marelui Război.

Mai jos am scanat din cartea Monumentele Eroilor câteva pagini cu cele mai importante monumente din județul Vrancea dedicate eroilor din acest război.

IMGIMG_0001IMG_0002IMG_0003

Marea Revoluție Socialistă din Octombrie

Postat pe 25 octombrie 2017

Anul 1917 a fost unul plin de evenimente nu doar pentru istoria țării noastre, dar și pentru Imperiul Țarist vecin de la Răsărit. O serie de articole din revista Magazin istoric din 1967 și 1975 prezintă cronologia evenimentelor petrecute în urmă cu un secol la Petrograd sau Sankt Petersburgul de azi sau Leningradul din epoca sovietică, capitala de atunci a Imperiului Țarist. Consecințele acestei revoluții, probabil cea mai importantă din tot secolul XX s-au resimțit mulți ani și în România comunizată cu forța după 6 martie 1945 când sovieticii au impus un guvern comunist la București.

Am ales să postez pe 25 octombrie respectând vechiul calendar din urmă cu un secol, însă rușii și sovieticii sărbătoreau acest eveniment pe 7 noiembrie. Așa se va întâmpla și în acest an, probabil cu mare fast la Moscova și Sankt Petersburg.

Iată numărul din urmă cu 50 de ani a revistei mai sus amintite, mai exact articolele care prezintă evenimentele din Rusia țaristă din februarie – octombrie 1917:

IMG_0028

Un alt articol prezintă românii care au luat parte la revoluție și făceau parte din Armata Roșie bolșevică:

Marea Revoluție Socialistă din Octombrie văzută de la tribuna Parlamentului Român:

Cartea Cinci secole de război secret îl prezintă pe Grigori Rasputin ca paznic al lămpilor țarului, un personaj cheie din anturajul țarului Nicolae al II-lea și mai ales al țarinei:

Într-un serial de patru episoade, Magazin istoric din 1975 prezintă sfârșitul țarismului din Rusia:

De-a lungul celor 100 de ani de la revoluție s-au realizat numeroase filme documentare și artistice pe tema marii revoluții din 1917. Iată câteva dintre ele:

Un film artistic realizat în 1928 la numai 11 ani de la evenimentele din octombrie 1917: