Copil de 3 ani și jumătate abuzat de educatoare la grădiniță

Nu aș fi dorit să am și o asemenea postare pe blogul meu, dar gravitatea faptelor de la o grădiniță din București, din sectorul 2, de pe strada Nicolae Apostol nr. 2, adică Școala Gimnazială nr. 41 m-a revoltat peste măsură. Am în cea mai deplină exclusivitate 16 ore de înregistrări. Nu știu cum să le postez aici pe blog pentru că în presă nu pot fi redate toate din lipsă de spațiu, iar doamna educatoare acuză că vorbele ei la adresa copiilor sunt scoase din context. Contextul o arată clar cât timp dedică din programul de lucru copiilor și cât timp dedică activităților extra gen telefoane către cunoscuți, rude sau plecări din clasa unde copii rămân singuri lungi perioade de timp.

În exclusivitate postez și jucăria spion sau „tigrul troian” și o imagine cu reportofonul montat în jucăria de pluș care a înregistrat tot ce s-a întâmplat în clasa din grupa doamnei Rozalia Preda de la grădinița groazei.

Lista de mai jos o postez tot în exclusivitate și conține numele din clasa doamnei educatoare Rozalia Preda. Presa încă nu are această listă și numele educatoarei. Numele directoarei școlii și a grădiniței este Laudoniu Cristina.

Merită ca înregistrările făcute la grădiniță să fie auzite de TOȚI părinții care au copii de grădiniță, mai ales din lista de mai sus, să fie vigilenți și să ia măsuri când observă o schimbare de comportament la copil. În aceste înregistrări nu este abuzat doar un singur copil, ci mai mulți, cei care fac pipi pe ei, cei care nu se ridică la standardele stabilite de doamna educatoare Rozalia Preda.

Ce urlete se aud pe inregistrări ?

„Culcă-te ! Dacă mai miști…dacă mai deschizi un ochi…întoarce-te! Dacă mai strigi pe cineva sau te miști, e vai de creierii tăi ! M-ai auzit ?”, strigă educatoarea.

„Mâncă-ți mărul, scălâmbatule ce ești de arătare ! Mi-ai mâncat ficații la propriu ! Nu te mai suportăm niciunul ! De zbieretele tale ! Că zbieri ca un nebun !” – îi spune copilului.

„Descalță-te ! Scălâmbule, descalță-te ! Bă, nu da chiloții jos, dă pijamaua! Ce dracu nu înțelegi ? Hai odată, dă pijamaua aia, ce dracu mă, nu știi că asta e pijamaua ? Vino încoace” – îi mai spune.

Pe înregistrare se aude cum educatoarea îi explică unei colege că nu le va mai da apă copiilor întreaga zi ca să nu se mai scape cumva pe ei.

Cel mai ȘOCANT mi s-a părut că sunt implicate mai multe educatoare și îngrijitoare în această acțiune de umilire a lui David și repet, David nu este singurul asupra căruia se revarsă nervii „doamnei educatoare” Rozalia Preda, de la grădinița din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 41 de pe strada Nicolae Apostol nr. 2 din sectorul 2, lângă angro Europa. Și mai șocant este că aceste specimene umane NU POT fi eliminate din sistem, ci doar sancționate material. Părinții copiilor abuzați au un motiv realmente serios acum să meargă în piața Victoriei și să strige: DE-MI-SIA ! către aceste educatoare, îngrijitoare și chiar directoare, pentru că și directoarei i se pare normală o metodă de educație ca cea oferită de doamna Rozalia.
Am 16 ore de înregistrări cu tot programul din datele de miercuri, 15.02 și joi, 16.02.2017 și o discuție cu doamna directoare și o altă doamnă din consiliul de administrație al școlii-grădinițe nr. 41.
După părerea mea „distinsele” doamne care se aud pe înregistrări ar trebui să dispară din sistemul de învățământ-educație unde părinții cu multă încredere își lasă copii pe mâna lor, neștiind că îi nenorocesc pentru totdeauna, în funcție de durata de timp petrecut de copii cu aceste așa-zise educatoare. Dacă îi urli unui copil de 3-4 ani că e „scălâmb”, „animal”, „bou”, nesimțit, „retardat” zi de zi, chiar ajunge să creadă asta. E ca și publicitatea, la un moment dat crezi că îți trebuie un produs inutil dacă auzi de 10 de ori pe zi că acesta e indispensabil confortului vieții.
Traumele psihice nu sunt ca și rănile fizice, care se vindecă, traumele psihice modifică natura umană a unui copil lăsând sechele pentru toată viața !
Bătrânii care ajung spre sfârșitul vieții, din ce în ce mai senili, din ce în ce cu judecata mai precară, probabil că tocmai de astfel de momente din copilărie traumatizante își aduc aminte atunci când pe vreun pat de spital sau acasă încep să delireze, să vorbească lucruri fără noimă. Deci, traumele copilăriei rămân în subconștient pentru totdeauna ca niște pietre de moară pe care le duci în cârcă toată viața !

Cum ar trebui să fie la grădiniță ? Imaginile de mai jos făcută după planșe de ale mele spun totul.

Postarea aceasta va rămâne o perioadă de timp ca și ultimă postare, adică nu voi mai posta altceva pentru ca să fie vizibil celor care intră pe aceste bloguri de arheologice, vorbind la figurat.

Publicitate

Giuvaerurile Belgiei

Câteva pachete de cărți de joc foarte interesante și rare mi-au rămas de la niște cetățeni olandezi care au locuit câțiva ani în România înainte de 1989. Cel mai frumos pachet din care îmi lipsește un As sau un „1” cu diferite imagini alb-negru care prezintă cele mai importante obiective turistice și comori culturale belgiene se poate vedea mai jos. În locul celui de al patrulea As am pus imaginea color cu stema regală a Belgiei care apare pe spatele fiecărei cărți de joc. Probabil că dacă ar fi fost complet, nu ar fi rămas în România. Așa mi-a rămas mie. Prețul unui astfel de pachet de cărți este de 30 euro pe un site de vânzări străin.

În primele 2 imagini apare ambalajul din vinilin moale în vișiniu față/verso al pachetului de cărți.

Un alt pachet de cărți de joc de brigde foarte frumos, cu imagini color cu diferite monumente arhitecturale ale lumii pe cărțile cu ași. Cred că nici acest pachet nu este complet deoarece am doar 2 jocheri în loc de 4 probabil. Prima imagine prezintă cutia pachetului și totodată reversul fiecărei cărți de joc. A doua carte prezintă în limba olandeză punctajele jocului de bridge.

Animale din continente

Aș fi putut pune următorul titlu acestei postări: „Dau la schimb un Magot pentru un Urangutan”, asta ca să îmi completez jocul cu numele titlului acestei postări.

În anii 1980 se găsea la librărie un joc foarte interesant cu animale din toate continentele, iar eu l-am păstrat deși nu îl am chiar complet chiar dacă am setul de 60 de cărți câte conține tot jocul și nu a fost vina mea că am două cărți identice în loc de două diferite din specia maimuțelor. Adică am 2 magoți care trăiesc în Gibraltar, în loc de un magot și un urangutan din Asia de sud. Așa au cumpărat părinții mei jocul și nu l-au dus înapoi să-l schimbe cu altul, iar eu nu prea m-am jucat cu el, poate că nu aș mai fi avut acum toate cartonașele. Poate că se va găsi cineva care are jocul să îmi dea o poză cu animalul care îmi lipsește. Este un joc colectiv de 3-6 copii cu vârsta între 9-14 ani și de perspicacitate.

Regulile jocului, o hartă cu distribuția animalelor pe glob și cărțile de joc propriu-zise le-am scanat și se pot vedea mai jos.

Surprize, surprize

Au trecut aproape 30 de ani de când era la modă la școală să faci schimb de surprize, stickere, timbre, cărți de joc, ambalaje de ciocolată, Pifuri, Rahane, cataloage de modă și de tot felul de alte produse germane care nu se găseau la noi gen Quelle, Ostermann, Peter Justesen, cine avea așa ceva. Eu am avut. În schimbul cataloagelor de modă am colectat câteva Rahane, câteva Pifuri, un clasor de timbre și…vreo 400-500 de surprize turcești, germane, italiene, spaniole etc., unele dintre ele foarte…surprinzătoare pentru ziua de azi în sensul că se găsesc foarte greu chiar și imagini cu ele pe tot netul. Tocmai pentru acest fapt a venit rândul lor acum să fie postate pe blogul copilăriei mele pentru că fac parte din copilăria mea și pentru că reprezintă o marcă a anilor ’80 și nu numai și pentru că orice colecționar trebuie să aibă și surprize și pentru că nu puteau lipsi de pe acest blog. Există bloguri specializate doar pe surprize, stickere sau abțibilduri, ambalaje cu tot felul de imagini și desene. Există colecționari cu peste 10000 de piese. Eu deja am postat pe blogul de sport 2 surprize cu Gică Hagi cu ocazia zilei sale de naștere de pe 5 februarie. Voi mai posta tot acolo alte surprize cu fotbaliști, piloți de Formula 1 și alți sportivi. Pe blogul acesta urmează alte serii de surprize și timbre cu desene animate, actori, cântăreți, mașini, animale, câteva serii de cărți de joc realmente valoroase, cărți poștale cu cântăreți, actori sau imagini cu orașe străine și românești.

Prima serie din care am doar 5 surprize este una spaniolă și se numește „Supercromos Panoramicos Masky”. Am numerele 1, 8, 12, 20 și 24 și nu știu câte numere are toată seria, dar pe internet am mai văzut doar 2 imagini alb-negru cu alte numere din această serie.

În România se pare că sunt singurul deținător al unor surprize din această foarte frumoasă serie spaniolă. Pe blogurile marilor colecționari români nu am văzut nicio surpriză din seria aceasta. Imaginile reprezintă scene cu invenții, inovații, descoperiri din tehnica de luptă folosită în războaie sau tehnica folosită în sporturi cu motor.

A doua serie din care am doar două surprize se numește „La Giulia – Gorizia”, nu sunt numerotate și este italiană. Pe un blog românesc am mai văzut alte 5 numere din seria asta care prezintă desene cu scene de luptă din Primul Război Mondial. Pe un site de vânzări străin am văzut un lot de 28 de surprize din seria asta pentru care se cer 200 de euro.