Nu aș fi dorit să am și o asemenea postare pe blogul meu, dar gravitatea faptelor de la o grădiniță din București, din sectorul 2, de pe strada Nicolae Apostol nr. 2, adică Școala Gimnazială nr. 41 m-a revoltat peste măsură. Am în cea mai deplină exclusivitate 16 ore de înregistrări. Nu știu cum să le postez aici pe blog pentru că în presă nu pot fi redate toate din lipsă de spațiu, iar doamna educatoare acuză că vorbele ei la adresa copiilor sunt scoase din context. Contextul o arată clar cât timp dedică din programul de lucru copiilor și cât timp dedică activităților extra gen telefoane către cunoscuți, rude sau plecări din clasa unde copii rămân singuri lungi perioade de timp.
În exclusivitate postez și jucăria spion sau „tigrul troian” și o imagine cu reportofonul montat în jucăria de pluș care a înregistrat tot ce s-a întâmplat în clasa din grupa doamnei Rozalia Preda de la grădinița groazei.
Lista de mai jos o postez tot în exclusivitate și conține numele din clasa doamnei educatoare Rozalia Preda. Presa încă nu are această listă și numele educatoarei. Numele directoarei școlii și a grădiniței este Laudoniu Cristina.
Merită ca înregistrările făcute la grădiniță să fie auzite de TOȚI părinții care au copii de grădiniță, mai ales din lista de mai sus, să fie vigilenți și să ia măsuri când observă o schimbare de comportament la copil. În aceste înregistrări nu este abuzat doar un singur copil, ci mai mulți, cei care fac pipi pe ei, cei care nu se ridică la standardele stabilite de doamna educatoare Rozalia Preda.
Ce urlete se aud pe inregistrări ?
„Culcă-te ! Dacă mai miști…dacă mai deschizi un ochi…întoarce-te! Dacă mai strigi pe cineva sau te miști, e vai de creierii tăi ! M-ai auzit ?”, strigă educatoarea.
„Mâncă-ți mărul, scălâmbatule ce ești de arătare ! Mi-ai mâncat ficații la propriu ! Nu te mai suportăm niciunul ! De zbieretele tale ! Că zbieri ca un nebun !” – îi spune copilului.
„Descalță-te ! Scălâmbule, descalță-te ! Bă, nu da chiloții jos, dă pijamaua! Ce dracu nu înțelegi ? Hai odată, dă pijamaua aia, ce dracu mă, nu știi că asta e pijamaua ? Vino încoace” – îi mai spune.
Pe înregistrare se aude cum educatoarea îi explică unei colege că nu le va mai da apă copiilor întreaga zi ca să nu se mai scape cumva pe ei.
Cel mai ȘOCANT mi s-a părut că sunt implicate mai multe educatoare și îngrijitoare în această acțiune de umilire a lui David și repet, David nu este singurul asupra căruia se revarsă nervii „doamnei educatoare” Rozalia Preda, de la grădinița din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 41 de pe strada Nicolae Apostol nr. 2 din sectorul 2, lângă angro Europa. Și mai șocant este că aceste specimene umane NU POT fi eliminate din sistem, ci doar sancționate material. Părinții copiilor abuzați au un motiv realmente serios acum să meargă în piața Victoriei și să strige: DE-MI-SIA ! către aceste educatoare, îngrijitoare și chiar directoare, pentru că și directoarei i se pare normală o metodă de educație ca cea oferită de doamna Rozalia.
Am 16 ore de înregistrări cu tot programul din datele de miercuri, 15.02 și joi, 16.02.2017 și o discuție cu doamna directoare și o altă doamnă din consiliul de administrație al școlii-grădinițe nr. 41.
După părerea mea „distinsele” doamne care se aud pe înregistrări ar trebui să dispară din sistemul de învățământ-educație unde părinții cu multă încredere își lasă copii pe mâna lor, neștiind că îi nenorocesc pentru totdeauna, în funcție de durata de timp petrecut de copii cu aceste așa-zise educatoare. Dacă îi urli unui copil de 3-4 ani că e „scălâmb”, „animal”, „bou”, nesimțit, „retardat” zi de zi, chiar ajunge să creadă asta. E ca și publicitatea, la un moment dat crezi că îți trebuie un produs inutil dacă auzi de 10 de ori pe zi că acesta e indispensabil confortului vieții.
Traumele psihice nu sunt ca și rănile fizice, care se vindecă, traumele psihice modifică natura umană a unui copil lăsând sechele pentru toată viața !
Bătrânii care ajung spre sfârșitul vieții, din ce în ce mai senili, din ce în ce cu judecata mai precară, probabil că tocmai de astfel de momente din copilărie traumatizante își aduc aminte atunci când pe vreun pat de spital sau acasă încep să delireze, să vorbească lucruri fără noimă. Deci, traumele copilăriei rămân în subconștient pentru totdeauna ca niște pietre de moară pe care le duci în cârcă toată viața !
Cum ar trebui să fie la grădiniță ? Imaginile de mai jos făcută după planșe de ale mele spun totul.
Postarea aceasta va rămâne o perioadă de timp ca și ultimă postare, adică nu voi mai posta altceva pentru ca să fie vizibil celor care intră pe aceste bloguri de arheologice, vorbind la figurat.
Arheologiacopilariei 1.0 