Epopeea Omului cu Părul de Foc

Postat pe 14 iulie 2017
16 iulie 1949
Loi nr. 49956

Pe data de 16 iulie 1949 în Franța s-a emis Legea nr. 49956 care reglementează publicațiile pentru copii. Această dată apare pe fiecare revistă „Rahan”, „Pif” etc. care se tipărește în Franța sau este patentată în Franța așa cum se vede și în imaginea de mai sus dintr-o revistă „Vaillant” din 1962. Eu personal mă mândresc pentru că prin coincidență este data mea de naștere, doar anul este altul. Deci, pe fiecare „Rahan” și „Pif”, de obicei pe ultima copertă undeva jos apare obligatoriu această dată și numărul legii respective. Nu știu exact ce conține această lege și nici nu o voi posta aici pentru că altul este subiectul postării.

IMG_0001

În anii 1970 și 1980 mai întâi în revista „Pif” așa cum se vede în imaginile de mai jos și apoi în 63 de volume în două serii sau colecții apărea „Epopeea Omului cu Părul de Foc” și anume RAHAN. Fiind născut la mijlocul anilor 1970 am crescut cu acest personaj cu care am venit în contact la școală datorită colegilor care aveau astfel de reviste, acolo unde am vizionat doar câteva din volumele cu aventuri ale acestui personaj. Din păcate nu știam limba franceză ca să pot să citesc și să înțeleg dialogurile, de aceea doar am vizionat benzile desenate cu fiul lui Crao. Eu personal nu am văzut niciodată la chioșc aceste reviste la vânzare alături de „Cutezătorii”, „Șoimii patriei”, „Luminița” sau „Luceafărul copiilor” în anii 1980, deși am crescut în București, într-un cartier mai select și anume Dorobanți unde am și mers la școală. Nu știu pe unde se vindeau, cine le vindea și cine avea acces la ele deși se tipăreau în România.

În numărul 168 din revista „Pif”, din luna mai 1972 se anunța apariția celui de-al doilea volum din prima colecție cu aventurile lui Rahan. Imaginea de mai jos din acest număr din Pif prezintă coperta în alb-negru al primului volum apărut deja.

Prima încercare de traducere a aventurilor lui Rahan s-a petrecut chiar în 1990 în paginile revistei „Universul Copiilor”, reapărută după o pauză de peste 4 decenii. În numerele 12 – 24 din 1990 au apărut câteva episoade în alb-negru cu pățaniile lui Rahan. Apoi între anii 1997 și 2007 au fost încă trei încercări de readucere în actualitate a acestor minunate benzi desenate, dar după 3-4 numere apărute, Rahan dispare de la chioșcuri până în anul 2010 când ziarul „Adevărul” duce o treabă începută la un sfârșit mai onorabil editând timp de mai bine de un an câte un volum de 66 pagini săptămânal. Probabil că cei care au îndrăgit aceste aventuri și-au cumpărat toată colecția de 56 de reviste cu Rahan în limba română. Dar colecționarii adevărați apreciază mai mult volumele originale în franceză.

Acestea sunt primele planșe sau benzi desenate cu Rahan traduse în limba română și publicate în „Universul copiilor” numerele 12 – 24 din 1990.

În 1997 a apărut un prim volum de 42 de pagini color cu „Copilăria lui Rahan” la editura „Aldo Press”. Imaginile de mai jos prezintă acest volum apărut în limba română.

În 2003 la editura Rolit International au apărut 4 sau mai multe volume de câte 48 de pagini fiecare. Eu am volumele 1, 3 și 4.

În 2007 a mai fost o tentativă nereușită de publicare a aventurilor lui Rahan la editura A&A Prod Serv. Eu am volumele 2 și 3 apărute în lunile martie și aprilie 2007. Nici de această dată n-au apărut prea multe volume, cred.

Începând cu 1 iunie 2010 timp de 56 de săptămâni ziarul Adevărul oferea micilor și marilor cititori săptămânal un volum din aventurile eroului cu părul de foc. Eu am toată colecția apărută în urmă cu 6-7 ani. După limba franceză originală, limba română este limba în care s-au tradus cele mai multe dintre cele 187 de episoade si anume 175 de episoade în cele 56 de volume, adică 95 % din total.

Aici aș dori să postez un link de la situl oficial RAHAN în limba franceză unde la secțiunea dedicată traducerilor în alte limbi sunt postate toate copertele acestor volume apărute în limba română:

http://www.rahan.org/archive/parutionroumain.html

Aici se face un scurt istoric al acestor reviste în țara noastră și se spune că numerele 17, 23, 29, 32 – 36 sunt foarte greu de găsit vânzându-se la preț de aur. Sunt tocmai volumele care îmi lipsesc mie din noua colecție. Abia din 2010 iubitorii de Rahan și-au putut completa colecția, chiar în limba română. Apoi tot acolo sunt listate episoadele care nu au fost traduse (încă) în limba română. Eu sper ca într-o zi cât mai curând vreo editură să completeze această muncă făcută de cei de la Adevărul și să avem absolut toate episoadele apărute în franceză de-a lungul timpului și în limba română.

În imaginile de mai jos vă prezint colecția mea apărută în original între anii 1972-1983. Din 63 de volume eu am reușit să achiziționez numai 30, trei din prima colecție apărută între 1971-1977 și încă 27 din noua colecție apărută între 1978-1983.

Prima colecție a apărut în 27 de numere, din care am doar numerele 19, 24 și 26. Aceste 3 reviste le păstrez de peste 30 de ani în colecția mea, încă din primii ani de școală. Atunci am făcut schimb cu colegii de școală dând cataloage de modă și produse care se găseau numai în Europa de Vest. Este prima colecție pe care am început-o și pe parcursul timpului am reușit să cumpăr încă aproape 30 de volume.

Noua colecție sau serie în 36 de volume din care îmi lipsesc numerele 5, 17, 23, 29, 32-36

Un serial de desene animate a fost realizat după aceste volume de benzi desenate, tot în franceză, dar fără succesul avut de cărțile din imaginile de mai sus.

 

 

 

A venit vacanța cu trenul din Franța !

Postat pe 15 iunie 2017

Vă mai aduceți aminte de acest vers din următorul cântecel ?

„A venit vacanța, cu trenul din Franța

Hai copii la joc, cărțile pe foc !

Nu mai învățăm, toata ziua ne jucăm

Cu prietenii stăm și ne distrăm”.

Am găsit alte versuri mai actuale pentru vremurile de acum:

„Discoteca urlă
Boxele răsună
Distracţia ne cheamă
Fetele ne-ndeamnă
La îmbrăţişări
Şi la desmierdări
Hai, veniţi cu mine
Nu lăsaţi pe mâine
Fetele ne-aşteaptă
Cu sărutări ne-mbată…
Viaţa ne-o îndulceşte
Şi trăim regeşte”.

Șepcuța de carton de mai jos a fost oferită cadou fiecărui copil care a trecut pragul televiziunii române publice pe 1 și 2 iunie cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului și a zilelor porților deschise despre care am scris într-o postare anterioară.

DSCF4841

Planșa cu anotimpul Vara face parte dintr-o serie de 4 anotimpuri din colecția mea.

DSCF4849

Data de 15 iunie marchează de obicei începutul vacanței de vară sau vacanței mari, bucuria tuturor copiilor mici și probabil și cei mari. Tot pe această dată sunt recompensați cei mai silitori elevi, care primesc diplome și cadouri, în general sub formă de cărți pentru rezultate deosebite la învățătură și comportament exemplar în timpul școlii. Până în 1989 elevii mai erau recompensați și pentru rezultate deosebite în colectarea maculaturii, a fierului vechi, a castanelor, a sticlelor și borcanelor etc. Cel puțin aceștia primeau o mențiune, chiar dacă nu se calificau cu media generală. Am postat mai jos o mențiune din anul școlar 1989-1990, ultimul început într-un sistem politico-social și terminat în altul. Cealaltă mențiune a fost acordată în anul școlar 1994-1995, nu neapărat pentru o medie generală calificantă (cel puțin opt) ci pentru faptul că era a doua medie pe clasa respectivă. Cred că și în prezent cei care obțin media de cel puțin 9,50 se califică pentru Premiul I, cei cu media peste 9, pentru Premiul II, cei cu media peste 8,50, pentru Premiul III, iar cei cu media peste 8 obțin o mențiune cu condiția ca media generală la purtare să fie zece. Altfel, pățesc ca mine, deși aveam media generală peste 8 în clasa a 10-a, nu am primit Mențiune pentru că am avut doar 9 la purtare în primul trimestru !

Mentiune clasa a VII-a

Mentiune clasa a XII-a

Am găsit câteva imagini cu diplome de absolvire a școlii generale, a primei trepte de liceu, a liceului sau a școlii profesionale de meserii și cărți oferite drept premiu la sfârșitul anului școlar.

Până în anul 1963 învățământul de șapte ani era obligatoriu, după care s-au introdus 8 clase obligatorii pentru învățământul gimnazial. Mai jos sunt două diplome sau Certificate de Absolvire a șapte clase din anul școlar 1962/1963. Nu are importanță numele elevilor, am considerat mai relevante celelalte informații și materiile care se făceau în 1963. Deși pe diplomă apar informații contradictorii care ar putea deruta cititorii și necunoscătorii, pe verso se văd clar mediile anuale pentru materiile pe durata a trei ani (1960-1963) plus examele de absolvire de la sfârșitul ciclului primar de 7 ani din 1963.

În anii 1980 pentru cei care absolveau cel puțin prima treaptă de liceu sau învățământul obligatoriu de zece clase li se acordau o diploma de mai jos:

Cei care nu reușeau sau nu doreau să termine Liceul, dar făceau o școală profesională de meserii primeau la absolvire o diplomă ca mai jos, tot din anii 1980:

Diploma de Bacalaureat din anii 1990 era ca în imaginile de mai jos:

Pe lângă Diploma de Bacalaureat, cel care făcea un liceu cu profil tehnic mai primea un atestat pentru calificarea în profesiunea tehnică respectivă:

Atestat liceu 1

Cărțile oferite drept premiu erau din variate domenii, de la „Povestiri istorice” de Dumitru Almaș și ilustrate de inegalabilul Valentin Tănase, până la „Momente și schițe” de I.L.Caragiale sau cărți cu povești în limba germană pentru cei care făceau școala în limba aceasta. Eu am găsit și un manual al unui curs de limba engleză americană difuzat la TVR prin anii 1992-1993 oferit pentru Premiul I unei eleve în anul școlar 1993-1994. Voi posta și cărțile pe care le-am primit eu, dar încă nu le-am găsit. Țin minte că nu erau prea interesante.

Aceeași elevă a primit în anul școlar 1989-1990 cartea cu povești în limba germană, tot pentru Premiul I, clasa a III-a.

Dacă tot a venit vacanța, a venit și vremea drumețiilor și excursiilor, la munte sau la mare, la oraș sau la țară. Am găsit câteva vederi din județele Hunedoara, Argeș și Constanța.

O întâmplare petrecută în realitate, probabil în timpul unei vacanțe de vară a fost transpusă în bandă desenată în paginile revistei „Cutezătorii”.

Aurel intervine

Animale din continente

Aș fi putut pune următorul titlu acestei postări: „Dau la schimb un Magot pentru un Urangutan”, asta ca să îmi completez jocul cu numele titlului acestei postări.

În anii 1980 se găsea la librărie un joc foarte interesant cu animale din toate continentele, iar eu l-am păstrat deși nu îl am chiar complet chiar dacă am setul de 60 de cărți câte conține tot jocul și nu a fost vina mea că am două cărți identice în loc de două diferite din specia maimuțelor. Adică am 2 magoți care trăiesc în Gibraltar, în loc de un magot și un urangutan din Asia de sud. Așa au cumpărat părinții mei jocul și nu l-au dus înapoi să-l schimbe cu altul, iar eu nu prea m-am jucat cu el, poate că nu aș mai fi avut acum toate cartonașele. Poate că se va găsi cineva care are jocul să îmi dea o poză cu animalul care îmi lipsește. Este un joc colectiv de 3-6 copii cu vârsta între 9-14 ani și de perspicacitate.

Regulile jocului, o hartă cu distribuția animalelor pe glob și cărțile de joc propriu-zise le-am scanat și se pot vedea mai jos.

1718192021222324

Cartea instructorului de pionieri

Postat pe 05 ianuarie 2017

Pe blogul „Învățământul în perioada comunistă” am găsit câteva informații despre pionieri și ca o introducere la cartea cu titlul „Cartea instructorului de pionieri” le citez mai jos.

 

„Cea mai veche organizație de copii din țările comuniste este cea din Uniunea Sovietică. Aceasta a fost înființată în 1922, purtând la început numele „Tinerii pionieri Spartacus”, iar din 1924 numele „Organizația de pionieri V. I. Lenin”. A fost încredinţată Comsomolului (organizaţia de tineret comunistă din URSS)”. În alte țări comuniste se numeau în diferite feluri:

– China: „Micii ostași roșii”
– Bulgaria: „Septembriștii”, fiind creată imediat după eliberarea țării în 1944
– Ungaria: „Micii toboșari”
– Republica Democrată Germană: „Micii pionieri” clasele (I-IV) și Organizația de pionieri „Ernst Tholmann” clasele (V-VIII)
– Polonia: organizația „Harterilor”
– Vietnam: „Ho Si Min” și „Copiii lui august”

Organizații de pionieri în țările occidentale, în anii ‘60-’80:
– Franţa: „Pioners des Frances”
– Finlanda: „Uniunea democrata a pionierilor finlandezi”.
– Astfel de organizații existau și în Suedia, Norvegia, Italia sau Belgia.

În România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial ia naștere organizaţia ”Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista ”Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în UAER – Uniunea Asociaţilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o sedinţă festivă, la care a participat toată conducerea de partid și stat, s-a hotărât înfiinţarea primelor detașamente de pionieri. Decizia se luase la plenara din 22-24 decembrie 1948 a Comitetului Central al Partidului Comunist Român”. 

Alte publicații pentru pionieri și șoimii patriei din anii comunismului vor apărea pe blog, cel puțin intenționez să postez toate copertele revistelor, almanahurilor și altor publicații care au apărut între 1945 și 1989.

În anii 1930 Hitler a înrolat toți copii Germaniei în detașamentele Hitler Jugend, unde erau învățați, îndoctrinați pentru a fi naziști de nădejde care pot fi manipulați și folosiți, total dedicați cauzei nazismului. Din această organizație au făcut parte 8 milionane de copii germani. Mai târziu mulți dintre acești tineri, în anii din urmă ai războiului 1944-1945, au fost cei mai fanatici apărători ai regimului nazist, sacrificându-se până la înfrângerea totală a Germaniei la 8/9 mai 1945.

În sens comunist un pionier este: membru al organizației progresiste a tineretului școlar, care înglobează elevi între 9 și 14 ani și îi educă în spiritul concepției marxist-leniniste, spre a deveni buni cetățeni ai patriei socialiste.

O carte importantă, interesantă, utilă și foarte frumos ilustrată a apărut în anul 1952 la Editura Tineretului pentru toți instructorii de pionieri. Această carte a fost manualul instructorilor de pionieri din Uniunea Sovietică și a fost tradusă în română pentru viitori pionieri ai țării noastre. O carte de 546 de pagini plină de cunoștințe folositoare din toate domeniile, de la politică până la teatru și de la literatură la tehnică.