4 martie 1977 – Secunde tragice, zile eroice

Postat pe 4 martie 2017, ora 21:22:22

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22:22, în România s-a produs cea mai mare catastrofă pe timp de pace din câte a consemnat istoria. În cutremurul din 1977 au murit atunci 1578 de oameni, dintre care 1391 numai în București. Peste 30 de blocuri și clădiri mari s-au prăbușit. Printre ele sunt blocurile Dunărea, Scala, Casata, Continental, Wilson, blocul de la intersecția Lizeanu cu Șoseaua Ștefan cel Mare, cel din cartierul Militari etc. Pagubele materiale s-au ridicat la cifra de 2 miliarde dolari.

În urma cutremurului au dispărut mari personalități ale culturii cum ar fi:

Toma Caragiu

Doina Badea

Alexandru Bocăneț

A.E. Baconski

Mihai Gafița

Savin Bratu

Alexandru Ivasiuc

Eliza Petrăchescu

Corneliu M. Popescu

Tudor Stavru

Veronica Porumbacu

Daniela Caurea

Tudor Dumitrescu

Mihaela Mărăcineanu

Liviu Popa

Florin Ciorăscu

Eu abia dacă aveam vreo 8 luni, nu-mi aduc aminte nimic, desigur. Din ce mi-au povestit părinții, eram chiar în București, locuiam în mansarda casei doamnei Ecaterina Roșca (fostă redactoare la revista pentru copii „Cutezătorii”) și a familiei dânsei. Mulți ani după ce ne-am mutat din casa dânsei, prin 1979, am ținut legătura prin mama mea. Ea avea un băiat de vârstă școlară atunci, dar nu îmi aduc aminte nimic de la vârsta de 3 ani cât aveam când ne-am mutat în altă parte. Eu eram acolo cu părinții și cu bunica din partea tatălui, care a avut rolul să ne liniștească pe toți, având experiența cutremurului din 1940.

Paginile de mai jos le-am mai postat pe blog și în 2016 după cutremurul din Italia unde au fost și români implicați. Povestea celor 55 de secunde apocaliptice și a zilelor eroice care au urmat o puteți citi în detaliu în postarea de mai jos.

 

 

 

Dimineața copiilor și Universul copiilor de Crăciun

Postat pe 25 decembrie 2016

Două numere speciale de Crăciun ale revistei „Dimineața copiilor” numărul 150 din 1926 și numărul 202 din 1927 și numărul 52 din „Universul copiilor” din 1927 scanate de mine, dar nu sunt ale mele.

Calitatea imaginilor nu este extraodinară, sunt scanate câte două pagini cu un scaner A3, dar se pot citi textele.

Numărul din „Universul copiilor” este scanat alb-negru dar în viitor îl voi rescana color și îl voi reposta tot aici.

00158_100159_100160_100161_100162_100163_100164_100165_100166_100167_100168_100169_100170_100171_100172_100173_100174_100175_100176_100177_100178_100179_100180_100181_100182_100183_100411004120041300414004150041600417004180041900420004210042200423

Eliberarea Basarabiei și Bucovinei

Postat pe 27 august 2016

Acum 25 de ani, pe data de 27 august 1991, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească își declara „Independența de Stat” față de fosta Uniune Sovietică, entitate statală ce a dispărut în acel an, pe 25 decembrie.

În urmă cu 75 de ani, pe data de 26 iulie 1941, armatele aliate ale României și Germaniei naziste eliberau Basarabia și Bucovina de sub stăpânirea bolșevică sovietică. Această eliberare nu a durat decât până în august 1944 când armata roșie sovietică a reocupat aceste teritorii, de data asta pentru aproape o jumătate de secol, dar Bucovina și sudul Basarabiei fac parte în prezent din Ucraina.

Cu această ocazie revista „Universul Copiilor” nr. 31 din 30 iulie 1941 a publicat o serie de articole pe primele 3 pagini și așa cum se vede chiar și coperta este dedicată acestui însemnat eveniment. Din razele soarelui ies cele 3 figuri ale conducătorilor politici de atunci, Regele Mihai, în vârstă de nici 20 de ani la aceea dată este încadrat de cei doi dictatori, ai Germaniei naziste, Adolf Hitler, la stânga și ai României, Ion Antonescu, la dreapta. Figurile soldaților aliați români și germani apar și ele în partea de jos a copertei. Pe pagina 3 apare și harta teritoriilor eliberate, a Basarabiei și Bucovinei. Pentru aceste teritorii și pentru Transilvania, Mareșalul Ion Antonescu, care a trimis sute de mii de ostași români să lupte chiar și pe fronturile din Ucraina și Rusia, pe teritorii care nu au aparținut niciodată României, rămâne în continuare o figură controversată a istoriei românești. Poate dacă România nu ar fi intrat niciodată în război soarta noastră ar fi fost alta sau poate că nici Transilvania nu ar mai fi revenit României în 1944 sau după război. Poate că România ar fi recăpătat toate teritoriile pierdute dacă armata română s-ar fi oprit la Nistru și poate că nu am mai fi avut regim comunist pentru 45 de ani și nu ar mai fi trebuit să plătim despăgubiri de război uriașe. Dar istoria a fost cea pe care am trăit-o în ultimii 75 de ani, iar consecințele se pare că încă le mai suportăm și azi. Cel mai prielnic moment pentru reunificarea Basarabiei și României a fost ratat în urmă cu 25 de ani după declararea independenței Republicii Moldova când s-ar fi putut realiza unirea după modelul german. Poate am fi avut o altă situație economică dacă tot atunci s-ar fi reinstaurat Monarhia după modelul spaniol din 1975.

Bănuiesc că cel care a păstrat această revistă a riscat foarte mult pe timpul regimului comunist, libertatea și poate chiar viața, dar e bine că s-a păstrat acest număr din „Universul Copiilor”, principala revistă pentru copii din anii 1920-1940. Am scanat doar primele 3 pagini care se referă la război deși am toate paginile revistei. Războiul nu a fost numai al oamenilor politici sau al militarilor, ci a fost al întregii națiuni, de la cel mai mic până la cel mai bătrân, iar destinul a zeci de milioane de români a fost schimbat în acei ani de război pentru totdeauna, la fel ca și al altor sute de milioane de oameni din țările implicate în a doua conflagrație mondială.

010203

Drumul Atomului de la Soare la Pământ și de la Hiroshima și Nagasaki până la Cernobâl și Fukushima

Cu ocazia nefericitei aniversări sau comemorări a 30 de ani de la tragedia de la Cernobâl de pe 26 aprilie 1986 postez câteva materiale pe care le am în arhiva mea și care fac referire parțial sau în întregime la vasta problematică a atomului și la tragediile de la Hiroshima, Nagasaki, Cernobâl etc.

Racheta cutezătorilor din februarie 1970 a apărut ca număr special dedicat Atomului.

Universul copiilor v24 14

Ultimul număr pe care l-am găsit din ultimul an de apariție (1948) de dinainte de comunizarea României sau chiar de la începutul acestui proces politic.

Numerele 4, 5, 6, 12, 13 și 14 din 1948 pe care le-am postat aici aparțin lui Daci, amicul meu din Hunedoara. Numerele 39 din 1947 și nr. 7 din 1948 sunt ale mele. Sper să mai găsesc și alte numere Universul copiilor din anii 1923-1948 și desigur și multe alte publicații pentru copii din acei ani.

Mini Azi

O publicație supliment al ziarului Azi. Este singurul număr pe care îl am și l-am găsit tot în colecția mea de reviste și ziare și mărturisesc că uitasem complet de el. Sper ca cei care au citit aceste suplimente să se fericească și cu acest număr din 1998. Posterul cu Gillian Anderson din mijlocul revistei apare pe paginile 8-9, iar eu le-am unit în felul acesta, de aceea sunt numai 15 imagini, în loc de 16 căte are publicația.

Glasul copiilor în libertate

Prima publicație pentru copii apărută în zilele fierbinți din decembrie 1989. Nu știu dacă au mai apărut și alte ediții, dar cred că este un număr special unic, așa cum apăreau în acele zile, în câte 4 pagini. Un alt blogger a postat mai demult pe blogul său numărul O din programul radio-tv dar doar primele 3 pagini din 4. Ce postez eu aici apare în aceeași zi și în același stil cu aceea publicație, adică primele 3 pagini se referă la evenimentele din acele zile, iar ultima este dedicată Crăciunului și temelor legate de această sărbătoare.

Sper ca cititorii să o găsească foarte interesantă și aștept reacții din partea lor, eu am păstrat această publicație în arhiva mea personală din acele zile de decembrie 1989.

01020304

A doua publicație pentru copii apărută după căderea lui Ceaușescu este Universul copiilor, al cărui prim număr vede lumina tiparului pe data de 18 ianuarie 1990. Eu nu am acest prim număr, dar din numărul 2 postez un articol din paginile 4-5 cu referire la cațiva copii răniți la Timișoara în ziua de 17 decembrie 1989. Această revistă reapare după o pauză de 41 de ani, adică din 1948, an din care voi posta pe blog cel puțin 7 numere.

0102