170 ani de la Revoluția de la 1848

Postat pe 21 iunie 2018 nefinalizat

Se împlinesc 170 de ani de la anul revoluționar care a măcinat Europa la mijlocul secolului al XIX-lea care s-a făcut resimțită și în Țările Române.

S-au scris nenumărate cărți istorice, romane, nuvele, piese de teatru, poezii despre acest eveniment. S-au turnat nenumărate filme de-a lungul timpului, inclusiv românești. Probabil că și serialele cu Mărgelatu și Haiducii au fost inspirate de evenimente petrecute în timpul acestui an revoluționar care a răscolit Europa. Evenimentele din primăvara și vara anului 1848 din Țările Române au constituit doar o etapă din epopeea unirii și independenței statului român. Alte etape se vor desfășura în anii 1859, 1866, 1877-1878 și 1916-1918, iar altele s-au desfășurat în anii 1784 și 1821.

Am găsit câteva benzi desenate apărute în revistele pentru copii, Cutezătorii și altele inspirate din faptele de vitejie ale oamenilor din acele vremuri: Micul tipograf, apărută în 1988 și Un om în furtună, în 1989.

Publicitate

Cutezatorii nr. 51 – 1989 ?!

Postat pe 21 decembrie 2017

Pe 21 decembrie 1989 ar fi trebuit să apară nr. 51 sau numărul dublu 51-52 al revistei Cutezătorii. În anii 1987 și 1988 la sfârșit de an apărea numărul dublu 51-52 anunțat din numărul 50. Probabil că și în 1989 era în pregătire acest număr dublu care ar fi avut ca dată de apariție ziua de 21 sau 28 decembrie 1989, dar evenimentele revoluționare din acele zile au împiedicat apariția ultimului număr din decembrie 1989. Episodul de bandă desenată de pe ultima pagină a numărului 50, intitulată Chemarea muncii se termină cu „Va urma”, adică trebuia să mai apară cel puțin încă un episod sau mai multe, care nu au mai apărut nicăieri. Nu știm cum se termină acest serial dedicat mărețelor înfăptuiri de pe șantierele de blocuri comuniste.

Iată linkul pentru numărul integral al revistei, postat pe blogul tvarheolog:

https://arheo9tv.wordpress.com/2017/12/18/1989-cutezatorii-nr-50-14-decembrie-1989/#

Revistele Șoimii patriei și Luminița pe decembrie 1989, Almanahul copiilor, Cutezătorii și Șoimii patriei pe anul 1990 și alte almanahuri au apărut totuși.

Numărul 50 din 1988, apărut joi, pe 15 decembrie 1988 anunța pe pagina 11, dreapta sus apariția numărului dublu 51-52 din data de 22. Numărul 50 din 1989 nu a anunțat acest fapt, de aceea unii cred încă și în prezent că totuși a mai apărut un număr 51 pe 21 decembrie 1989. Eu nu cred că ar mai fi apărut acest număr. Am discutat cu alți colecționari sau chiar abonați ai revistei care nu au mai primit acest număr, ci mai târziu în ianuarie 1990 primul număr din Universul copiilor, apărut pe 18 ianuarie care desigur că nu mai continuă banda desenată Chemarea muncii ci începe cu alte benzi. Deci până la proba contrarie, nu avem dovezi să credem în acest număr 51 sau numărul dublu 51-52.

Iată 3 pagini din numărul dublu 51-52 din anul 1988, apărut pe 22 decembrie 1988, dată care consemnează intrarea în ultimul an de dictatură ceaușistă:

EUROVISIONUL copiilor

Postat pe 1 iunie 2017

Cu ocazia zilei de 1 iunie, „Ziua Internațională a copiilor” urez tuturor copiilor LA MULȚI ANI !

În postarea aceasta vreau să mă refer nu la concursul de muzică european, varianta pentru copii, la care au participat cu succes și cred că mai participă și copii din România și care se numește „Eurovisionul copiilor”. Vreau să mă refer la copii care au participat la concursul „Eurovision” pentru seniori și au și câștigat diferite ediții, cel puțin doi doar în anii 1980.

În imaginea de mai jos apare Sandra Kim și până în urmă cu câteva luni nu știam cine este și de unde este, deși aveam surpriza aceasta din gumă de mestecat din anii 1990 în colecția mea, acum nu o mai am, am dat-o la schimb unui mare colecționar din Satu-Mare, prieten de al meu. Sandra Kim este din Belgia și este cea mai tânără câștigătoare a concursului „Eurovision”, în anul 1986, la 13 ani și jumătate ! Elvețienii au cerut descalificarea Belgiei la aceea ediție după ce s-a aflat vârsta reală a concurentei pentru că nu ar fi avut voie să cânte melodia „J’aime la vie” înainte să împlinească 15 ani.

În prezent vârsta minimă de participare la concurs este de 16 ani împliniți.

În 1964, Gigliola Cinquetti câștigă pentru Italia mai întâi concursul de la San Remo și apoi Eurovisionul la vârsta de 16 ani și jumătate, fiind prima victorie pentru Italia. Ea mai participă la Eurovision peste 10 ani, când se clasează pe locul 2, după ABBA care câștigă cu hitul „Waterloo” ! „Waterloo” este cel mai de succes hit cântat vreodată la concursul Eurovision. Astfel ratează frumoasa italiancă șansa de a fi prima dublă câștigătoare a concursului, șansă pe care nu o va rata însă irlandezul Johnny Logan între 1980 și 1987. Putem spune că Logan este triplu câștigător dacă am ține seama că melodia compusă de el pentru a reprezenta Irlanda în 1992 triumfă în anul respectiv !

În anul 1965 la Neapole, se impune France Gall, o franțuzoaică, dar care reprezintă Luxemburgul în concurs. Ea avea 17 ani și jumătate la data concursului.

Tot la aceeași vârstă, Nicole aduce Germaniei prima victorie la concursul din 1982 cu un cântec despre pace, „Ein Bisschen Frieden” (Un pic de pace), pe care cel puțin eu îl țin minte din anii 1980, atât de cunoscută era melodia în anii aceia, fiind cântată pe versuri traduse în mai multe limbi. De altfel, Nicole, după ce cântase melodia cu versuri numai în germană în concurs, după ce s-a anunțat câștigătorul, la sfârșit deja cântă versuri și în limba engleză.

Melodia a fost cântată de alți cântăreți pe versuri în limbile engleză, olandeză, franceză, spaniolă, daneză, slovenă, rusă, poloneză și maghiară. Atât de mult a plăcut această melodie cântată de o fată, cam în același stil ca și Ana-Maria a noastră (care cânta „Cât mi-e dor de ochii tăi” la 14 ani) așezată pe scaun și la chitară, încât a primit punctajul maxim din partea Israelului și a fost invitată la Ierusalim să cânte această superbă melodie despre pace când țara sfântă se afla în conflict cu Libanul !

Cronica însângerată a Revoluției Române

Postat pe 22 decembrie 2016

Astăzi se împlinesc 27 de ani de la căderea Regimului Ceaușescu și cu această ocazie am scanat câteva materiale din revistele „Presa Panoramic” apărute în 1990-1991 și câteva pagini din „Almanahul Lumea 1990”.

Numărul special dedicat evenimentelor din decembrie 1989 este al șaptelea număr din revista „Presa Panoramic” și a apărut la un an de la Revoluție și prezintă ultimele zece zile ale dictatorilor Ceaușescu începând cu ziua de 16 decembrie. Am păstrat acest număr special încă din anii 1990, când l-am primit de la un prieten de familie. Pe celelalte le-am achiziționat anul acesta.

Imaginile următoare au apărut pe primele pagini din Almanahul Lumea 1990, probabil la sfârșitul lunii decembrie 1989 sau în ianuarie 1990, printre puținele almanahuri pe anul 1990 care fac o surtă cronică în imagini a Revoluției și care încă nu apăruse până spre sfârșitul anului 1989. În locul paginilor alocate conducătorului iubit și marilor realizări ale acestuia apar steagul tricolor fără stema comunistă, noul imn al României și cronica în imagini alb-negru a zilelor însângerate din decembrie.

Numărul 4 din „Presa Panoramic” prezintă episodul din 23 decembrie de la Otopeni, cu militarii masacrați „din greșeală”.

Aceeași revistă prezintă în următorul număr portretele a trei tineri uciși în București și înmormântați la Cimitirul Eroilor, iar la sfârșitul seriei, o poezie legată de Revoluție, scrisă de o elevă tot din București.

Numărul special 7 mai prezintă, pe lângă cronica zilelor 16 – 23 decembrie, evenimentele următoarelor zile, din 25 până pe 30 decembrie, transcrierea Procesului extraordinar al dictatorilor judecați și executați la Târgoviște pe 25 decembrie 1989.

Glasul copiilor în libertate

Prima publicație pentru copii apărută în zilele fierbinți din decembrie 1989. Nu știu dacă au mai apărut și alte ediții, dar cred că este un număr special unic, așa cum apăreau în acele zile, în câte 4 pagini. Un alt blogger a postat mai demult pe blogul său numărul O din programul radio-tv dar doar primele 3 pagini din 4. Ce postez eu aici apare în aceeași zi și în același stil cu aceea publicație, adică primele 3 pagini se referă la evenimentele din acele zile, iar ultima este dedicată Crăciunului și temelor legate de această sărbătoare.

Sper ca cititorii să o găsească foarte interesantă și aștept reacții din partea lor, eu am păstrat această publicație în arhiva mea personală din acele zile de decembrie 1989.

A doua publicație pentru copii apărută după căderea lui Ceaușescu este Universul copiilor, al cărui prim număr vede lumina tiparului pe data de 18 ianuarie 1990. Eu nu am acest prim număr, dar din numărul 2 postez un articol din paginile 4-5 cu referire la cațiva copii răniți la Timișoara în ziua de 17 decembrie 1989. Această revistă reapare după o pauză de 41 de ani, adică din 1948, an din care voi posta pe blog cel puțin 7 numere.