4 martie 1977 – Secunde tragice, zile eroice

Postat pe 4 martie 2017, ora 21:22:22

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22:22, în România s-a produs cea mai mare catastrofă pe timp de pace din câte a consemnat istoria. În cutremurul din 1977 au murit atunci 1578 de oameni, dintre care 1391 numai în București. Peste 30 de blocuri și clădiri mari s-au prăbușit. Printre ele sunt blocurile Dunărea, Scala, Casata, Continental, Wilson, blocul de la intersecția Lizeanu cu Șoseaua Ștefan cel Mare, cel din cartierul Militari etc. Pagubele materiale s-au ridicat la cifra de 2 miliarde dolari.

În urma cutremurului au dispărut mari personalități ale culturii cum ar fi:

Toma Caragiu

Doina Badea

Alexandru Bocăneț

A.E. Baconski

Mihai Gafița

Savin Bratu

Alexandru Ivasiuc

Eliza Petrăchescu

Corneliu M. Popescu

Tudor Stavru

Veronica Porumbacu

Daniela Caurea

Tudor Dumitrescu

Mihaela Mărăcineanu

Liviu Popa

Florin Ciorăscu

Eu abia dacă aveam vreo 8 luni, nu-mi aduc aminte nimic, desigur. Din ce mi-au povestit părinții, eram chiar în București, locuiam în mansarda casei doamnei Ecaterina Roșca (fostă redactoare la revista pentru copii „Cutezătorii”) și a familiei dânsei. Mulți ani după ce ne-am mutat din casa dânsei, prin 1979, am ținut legătura prin mama mea. Ea avea un băiat de vârstă școlară atunci, dar nu îmi aduc aminte nimic de la vârsta de 3 ani cât aveam când ne-am mutat în altă parte. Eu eram acolo cu părinții și cu bunica din partea tatălui, care a avut rolul să ne liniștească pe toți, având experiența cutremurului din 1940.

Paginile de mai jos le-am mai postat pe blog și în 2016 după cutremurul din Italia unde au fost și români implicați. Povestea celor 55 de secunde apocaliptice și a zilelor eroice care au urmat o puteți citi în detaliu în postarea de mai jos.

 

 

 

Cartea instructorului de pionieri

Postat pe 05 ianuarie 2017

Pe blogul „Învățământul în perioada comunistă” am găsit câteva informații despre pionieri și ca o introducere la cartea cu titlul „Cartea instructorului de pionieri” le citez mai jos.

 

„Cea mai veche organizație de copii din țările comuniste este cea din Uniunea Sovietică. Aceasta a fost înființată în 1922, purtând la început numele „Tinerii pionieri Spartacus”, iar din 1924 numele „Organizația de pionieri V. I. Lenin”. A fost încredinţată Comsomolului (organizaţia de tineret comunistă din URSS)”. În alte țări comuniste se numeau în diferite feluri:

– China: „Micii ostași roșii”
– Bulgaria: „Septembriștii”, fiind creată imediat după eliberarea țării în 1944
– Ungaria: „Micii toboșari”
– Republica Democrată Germană: „Micii pionieri” clasele (I-IV) și Organizația de pionieri „Ernst Tholmann” clasele (V-VIII)
– Polonia: organizația „Harterilor”
– Vietnam: „Ho Si Min” și „Copiii lui august”

Organizații de pionieri în țările occidentale, în anii ‘60-’80:
– Franţa: „Pioners des Frances”
– Finlanda: „Uniunea democrata a pionierilor finlandezi”.
– Astfel de organizații existau și în Suedia, Norvegia, Italia sau Belgia.

În România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial ia naștere organizaţia ”Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista ”Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în UAER – Uniunea Asociaţilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o sedinţă festivă, la care a participat toată conducerea de partid și stat, s-a hotărât înfiinţarea primelor detașamente de pionieri. Decizia se luase la plenara din 22-24 decembrie 1948 a Comitetului Central al Partidului Comunist Român”. 

Alte publicații pentru pionieri și șoimii patriei din anii comunismului vor apărea pe blog, cel puțin intenționez să postez toate copertele revistelor, almanahurilor și altor publicații care au apărut între 1945 și 1989.

În anii 1930 Hitler a înrolat toți copii Germaniei în detașamentele Hitler Jugend, unde erau învățați, îndoctrinați pentru a fi naziști de nădejde care pot fi manipulați și folosiți, total dedicați cauzei nazismului. Din această organizație au făcut parte 8 milionane de copii germani. Mai târziu mulți dintre acești tineri, în anii din urmă ai războiului 1944-1945, au fost cei mai fanatici apărători ai regimului nazist, sacrificându-se până la înfrângerea totală a Germaniei la 8/9 mai 1945.

În sens comunist un pionier este: membru al organizației progresiste a tineretului școlar, care înglobează elevi între 9 și 14 ani și îi educă în spiritul concepției marxist-leniniste, spre a deveni buni cetățeni ai patriei socialiste.

O carte importantă, interesantă, utilă și foarte frumos ilustrată a apărut în anul 1952 la Editura Tineretului pentru toți instructorii de pionieri. Această carte a fost manualul instructorilor de pionieri din Uniunea Sovietică și a fost tradusă în română pentru viitori pionieri ai țării noastre. O carte de 546 de pagini plină de cunoștințe folositoare din toate domeniile, de la politică până la teatru și de la literatură la tehnică.

Cutezătorii anul I – 1967

Primul an de apariție a principalei reviste pentru copii pionieri ai Epocii de Aur din România comunistă este toamna anului 1967 și de fapt este continuatoarea revistei „Cravata Roșie”.

Revistele și fotocopiile sunt ale lui Daci, un prieten care deține toată colecția revistei, din 1967 și până în 14 decembrie 1989 când apare ultimul număr comunist. În 1967 apar numai 14 numere așa cum se vede și în imaginile următoare. Deși aceste imagini au mai fost postate pe o pagină de Facebook chiar de către Daci, ele au fost șterse nu se știe din ce motive, iar eu le repostez pe toate pe acest blog. Calitatea imaginilor nu este una care să permită citirea benzilor desenate, dar ne putem face o imagine cum arătau coperțile și putem rememora amintiri din copilăria multora trecuți deja de 35 de ani care erau aproape obligați să se aboneze la școală la această revistă. Țin minte că abonamentul trimestrial era de 13,5 lei de atunci.