EUROVISIONUL copiilor

Postat pe 1 iunie 2017

Cu ocazia zilei de 1 iunie, „Ziua Internațională a copiilor” urez tuturor copiilor LA MULȚI ANI !

În postarea aceasta vreau să mă refer nu la concursul de muzică european, varianta pentru copii, la care au participat cu succes și cred că mai participă și copii din România și care se numește „Eurovisionul copiilor”. Vreau să mă refer la copii care au participat la concursul „Eurovision” pentru seniori și au și câștigat diferite ediții, cel puțin doi doar în anii 1980.

În imaginea de mai jos apare Sandra Kim și până în urmă cu câteva luni nu știam cine este și de unde este, deși aveam surpriza aceasta din gumă de mestecat din anii 1990 în colecția mea, acum nu o mai am, am dat-o la schimb unui mare colecționar din Satu-Mare, prieten de al meu. Sandra Kim este din Belgia și este cea mai tânără câștigătoare a concursului „Eurovision”, în anul 1986, la 13 ani și jumătate ! Elvețienii au cerut descalificarea Belgiei la aceea ediție după ce s-a aflat vârsta reală a concurentei pentru că nu ar fi avut voie să cânte melodia „J’aime la vie” înainte să împlinească 15 ani.

În prezent vârsta minimă de participare la concurs este de 16 ani împliniți.

În 1964, Gigliola Cinquetti câștigă pentru Italia mai întâi concursul de la San Remo și apoi Eurovisionul la vârsta de 16 ani și jumătate, fiind prima victorie pentru Italia. Ea mai participă la Eurovision peste 10 ani, când se clasează pe locul 2, după ABBA care câștigă cu hitul „Waterloo” ! „Waterloo” este cel mai de succes hit cântat vreodată la concursul Eurovision. Astfel ratează frumoasa italiancă șansa de a fi prima dublă câștigătoare a concursului, șansă pe care nu o va rata însă irlandezul Johnny Logan între 1980 și 1987. Putem spune că Logan este triplu câștigător dacă am ține seama că melodia compusă de el pentru a reprezenta Irlanda în 1992 triumfă în anul respectiv !

În anul 1965 la Neapole, se impune France Gall, o franțuzoaică, dar care reprezintă Luxemburgul în concurs. Ea avea 17 ani și jumătate la data concursului.

Tot la aceeași vârstă, Nicole aduce Germaniei prima victorie la concursul din 1982 cu un cântec despre pace, „Ein Bisschen Frieden” (Un pic de pace), pe care cel puțin eu îl țin minte din anii 1980, atât de cunoscută era melodia în anii aceia, fiind cântată pe versuri traduse în mai multe limbi. De altfel, Nicole, după ce cântase melodia cu versuri numai în germană în concurs, după ce s-a anunțat câștigătorul, la sfârșit deja cântă versuri și în limba engleză.

Melodia a fost cântată de alți cântăreți pe versuri în limbile engleză, olandeză, franceză, spaniolă, daneză, slovenă, rusă, poloneză și maghiară. Atât de mult a plăcut această melodie cântată de o fată, cam în același stil ca și Ana-Maria a noastră (care cânta „Cât mi-e dor de ochii tăi” la 14 ani) așezată pe scaun și la chitară, încât a primit punctajul maxim din partea Israelului și a fost invitată la Ierusalim să cânte această superbă melodie despre pace când țara sfântă se afla în conflict cu Libanul !

Publicitate

Surprize, surprize

Au trecut aproape 30 de ani de când era la modă la școală să faci schimb de surprize, stickere, timbre, cărți de joc, ambalaje de ciocolată, Pifuri, Rahane, cataloage de modă și de tot felul de alte produse germane care nu se găseau la noi gen Quelle, Ostermann, Peter Justesen, cine avea așa ceva. Eu am avut. În schimbul cataloagelor de modă am colectat câteva Rahane, câteva Pifuri, un clasor de timbre și…vreo 400-500 de surprize turcești, germane, italiene, spaniole etc., unele dintre ele foarte…surprinzătoare pentru ziua de azi în sensul că se găsesc foarte greu chiar și imagini cu ele pe tot netul. Tocmai pentru acest fapt a venit rândul lor acum să fie postate pe blogul copilăriei mele pentru că fac parte din copilăria mea și pentru că reprezintă o marcă a anilor ’80 și nu numai și pentru că orice colecționar trebuie să aibă și surprize și pentru că nu puteau lipsi de pe acest blog. Există bloguri specializate doar pe surprize, stickere sau abțibilduri, ambalaje cu tot felul de imagini și desene. Există colecționari cu peste 10000 de piese. Eu deja am postat pe blogul de sport 2 surprize cu Gică Hagi cu ocazia zilei sale de naștere de pe 5 februarie. Voi mai posta tot acolo alte surprize cu fotbaliști, piloți de Formula 1 și alți sportivi. Pe blogul acesta urmează alte serii de surprize și timbre cu desene animate, actori, cântăreți, mașini, animale, câteva serii de cărți de joc realmente valoroase, cărți poștale cu cântăreți, actori sau imagini cu orașe străine și românești.

Prima serie din care am doar 5 surprize este una spaniolă și se numește „Supercromos Panoramicos Masky”. Am numerele 1, 8, 12, 20 și 24 și nu știu câte numere are toată seria, dar pe internet am mai văzut doar 2 imagini alb-negru cu alte numere din această serie.

În România se pare că sunt singurul deținător al unor surprize din această foarte frumoasă serie spaniolă. Pe blogurile marilor colecționari români nu am văzut nicio surpriză din seria aceasta. Imaginile reprezintă scene cu invenții, inovații, descoperiri din tehnica de luptă folosită în războaie sau tehnica folosită în sporturi cu motor.

A doua serie din care am doar două surprize se numește „La Giulia – Gorizia”, nu sunt numerotate și este italiană. Pe un blog românesc am mai văzut alte 5 numere din seria asta care prezintă desene cu scene de luptă din Primul Război Mondial. Pe un site de vânzări străin am văzut un lot de 28 de surprize din seria asta pentru care se cer 200 de euro.