A început școala

Postat pe 11 septembrie 2017

Data de 11 septembrie 2017 marchează începutul unui nou an școlar pentru elevii de la clasa a I-a și până la clasa a XII-a, inclusiv pentru prichindeii de la grădinițe. Planșele de mai jos ilustrează cum era începutul unei zile de școală și recreația din perioada comunistă și în care generația mea și multe altele au crescut și au mers la grădiniță și la școală. Înainte de a merge la școală sau grădiniță toaleta de dimineață se făcea conform imaginii de mai jos, cel puțin la nivel teoretic.

Toaleta de dimineațăIntrarea în școalăRecreația

În 2015 pe alt blog am postat un Abecedar din 1959 tot cu ocazia începerii anului școlar. Iată linkul acelei postări:

https://betino2015.wordpress.com/2015/09/10/abecedar-1959/

Cu ocazia începerii noului an școlar postez cea mai veche carte de Citire pe care o am și deși nu are coperți am găsit câteva coperți din ediții mai noi ale unor Abecedare, adică 1959, 1963 și 1965. Deși scrie pe prima pagină că ar fi Abecedar de clasa a I-a, seamănă a manual de citire din perioada interbelică sau cel mult de până în 1948. Ne putem da ușor seama datorită conținutului acestui manual.

Un Abecedar franțuzesc sau francosescu tocmai din 1848 de C. Aristia cu desene frumoase apărut la Bucuresci la tipografia lui Eliade

Abecedar francosesco

Copiii de grădiniță erau cei mai fericiți pentru că ei mergeau la grădiniță să se joace și învățau jucându-se, așa cum face și David, băiețelul meu de 4 anișori care a început grupa mijlocie la grădiniță ! Îi urez și lui și celorlalți copii și elevi mult succes în noul an școlar !

Jucăriile din grădinițăMicul medic

Anunțuri

Peneș Curcanul

Din Cartea eroilor postez o povestire despre unul dintre eroii copilăriei noastre care apare în manualele de limba și literatura română și totodată unul dintre eroii Războiului de Independență din anii 1877-1878. Se pare că acest erou ar fi participat și la Marele Război din 1916-1918.

Plecat-am nouă din Vaslui…

Revista Magazin istoric din primul număr apărut în 1967 are ca prim articol eroi, fapte, mărturii din acest război inclusiv Peneș Curcanul.

 

Luarea Griviței

Postat pe 30 august 2017

Data de 30 august 1877 consemnează Bătălia de la Griviţa I (30 august/11 septembrie 1877). Operaţiune militară iniţiată de armata română pe frontul din Balcani, în cadrul Războiului de Independenţă, în vederea cuceririi redutei Griviţa şi deschiderii drumului către Plevna (Bulgaria).

În ziua de 30 august 1877, la orele 15, maiorul George Şonţu, sub comanda căruia se afla primul batalion din Divizia 3 ce deschidea atacul, a întreprins primele acţiuni ofensive. Lipsa hărţilor şi a referinţelor privitoare la structura sistemului defensiv otoman din faţa Plevnei a îngreunat misiunea trupelor române. Iniţial, s-a crezut că odată escaladată coasta abruptă, soldaţii români se vor putea odihni pe platou şi vor pregăti următorul pas, atacul asupra detaşamentelor otomane de la Griviţa. Situaţia din teren arăta însă cu totul diferit, deoarece Divizia 3 a acţionat împotriva unei alte redute, despre existenţa căreia nu se ştia şi care va fi numită ulterior Griviţa 2.

Victoria obţinută de armata română în urmă cu 140 de ani nu a descurajat forţele militare otomane, care în noaptea 30/31 august 1877 au încercat printr-o serie de atacuri surpriză să-şi restabilească controlul asupra redutei. De altfel, eforturile militare au continuat şi în ziua de 31 august/12 septembrie 1877 când otomanii au deschis foc de artilerie asupra detaşamentelor româno-ruse aflate în dispozitiv, angajând chiar lupte la baionetă.

În manualul de Limba română pentru clasa a VI-a din anul 1988 apare o poveste scrisă de Mihail Sadoveanu despre aceste zile de august de foc pentru eroii armatei române. Postez mai jos imaginile scanate din manualul din care am învățat despre cucerirea redutei Grivița în anul 1877. Toate desenele din acest manual îi aparțin lui Valentin Tănase și tocmai acest lucru a făcut manualul mai atractiv pentru elevii generației mele.

Cartea Românii la 1877 reprezintă o antologie de scrieri ale diverșilor autori români despre Războiul de Independență incluzând celebrul discurs sau luare de poziție din Parlament din data de 9 mai 1877 a ministrului de externe Mihail Kogălniceanu cu privire la independența României față de Imperiul Otoman. Nu postez întreaga carte, doar prefața lui Emil Manu, discursul lui Kogălniceanu și File din Jurnalul de front a generalului Alexandru Cernat.

Ecaterina Teodoroiu – Eroina de la Jii…

Postat pe 22 august 2017

Doamne,

Măsoară locul ce ni se cuvine pe pământ,

Iubitorule de oameni,

Au doară nu-mi va fi acest pământ o groapă

Sau încă Vei mai Lumina cu ziua ticălosul meu suflet.

Iată, groapa îmi stă înainte.

Luminează ochii mei ca nu cumva să adorm întru moarte.

Luminează mintea mea, Oțelește voința mea,

Curățește-mi trupul și Sfințește sufletul meu !

Amin !

Cu rugăciunea de mai sus începe filmul artistic românesc Triunghiul morții și este rostită de Ilinca Goia în rolul Ecaterinei Teodoroiu – Eroina de la Jiu. Nu știu dacă aceste cuvinte au fost rostite în realitate de Ecaterina, dar mi-au plăcut foarte mult și am decis să le pun ca motto al acestei postări.

Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Ecaterina Teodoroiu a fost prima femeie ofițer din armata română.
Ecaterina_Teodoroiu_Muzeul_Militar

Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țara ei. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea ei natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.

Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist, iar după căderea acestuia revenirea imaginii sale reale în conștiința populară a întârziat.

Paginile de mai jos fac parte din volumul II al Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș cu desene de Valentin Tănase

IIIIII

Din volumul Cartea eroilor, o colecție de povestiri din mai multe scrieri, am selectat câteva pagini cu un fragment din romanul Împlinire, volumul I, Fata din inima țării, de Nicolae Tăutu

Am selectat din mai multe cărți pagini care se referă la sacrificiul plin de eroism al acestei fete supranumită și „Ioana D’Arc a românilor”.

Armata și luptele românilor din Antichitate până la intrarea în NATO de Călin Hentea

AB

Jurnal de front (de la Jiu la Mărășești) de Pârvu Boerescu

Revista Magazin istoric din august 1977, articolul Pagini din jurnalul Ecaterinei Teodoroiu

Într-o pictură reprodusă pe coperta revistei se poate distinge și eroina conducându-și plutonul în luptă.

IMG_07IMG_08IMG_09IMG_10

Filmul artistic realizat în 1979 și numit Ecaterina Teodoroiu cu Stela Furcovici în rolul eroinei

Eroina apare și în filmul Triunghiul morții care începe cu rugăciunea Cătălinei

 

Spectacol de teatru-document realizat în cadrul proiectului Biografii, memorii

La 20 de ani de la terminarea Primului Război Mondial, războiul de reîntregire – cum i se spunea atunci, scriitorul Ioan Manoliu a pornit o investigaţie de tip jurnalistic, pe urmele celei pe care contemporanii o considerau cea mai vitează româncă a timpurilor noastre, Ecaterina Teodoroiu sau mai bine zis, Cătălina Toderoiu, numele ei real.

 

ECATERINA TEODOROIU – 100 DE ANI DE LA JERTFA SUPREMĂ PE FRONTUL DIN MOLDOVA, ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Eveniment de prezentare publică intinerantă, în prezența autorilor, a filmului documentar și a albumului „Cătălina Teodoroiu, eroina poporului român”, realizate de către publicistul gorjean Dorin BROZBĂ, cu sprijinul Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj și al Primăriei Municipiului Târgu-Jiu

 

Balada Ecaterina Teodoroiu – Roxana Croitoru

Mai multe monumente s-au realizat pentru a consti memoria și faptele de vitejie a eroinei neamului, pe lângă Mausoleul de la Târgu-Jiu, locul în care osemintele Ecaterinei au fost mutate în 1921 din comuna Fitionești din Moldova, locul în care și-a dat viața pentru apărarea țării.

Monumentul Ecaterinei Teodoroiu lângă Panciu, ridicat în locul în care a căzut eroina

Monumentul_Ecaterinei_Teodoroiu lângă_Panciu

Monumentul din Slatina

RO_OT_Slatina_Ecaterina_Teodoroiu_monument

 

Pădurea spânzuraților

Primul Război Mondial a produs profunde schimbări în mentalitatea oamenilor și totodată inimaginabile traume sufletești și drame de conștiință. Marii sau mai micii scriitori ai epocii au produs un număr imens de scrieri de orice gen, de la poezie până la teatru. Nu se știe câte opere literare, poezii sau cântece au fost inspirate din acest război absurd pentru majoritatea populației.

În România marii scriitori ca Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu au scris opere nemuritoare cu care elevii iau contact din timpul școlii. Nu puteam să trec cu vederea aceste scrieri despre Marele Război. Am dorit să includ în serialul dedicat conflictului din urmă cu un secol și scrierile literare, după care s-au realizat filme artistice și piese de teatru, nu numai articole istorice din reviste sau cărți despre război. Versiunea audio a romanului lui Liviu Rebreanu este în linkul de mai jos:

În imaginile de mai jos am postat comentariile critice despre roman, ediția 1959, coperta și imaginea scriitorului. Romanul a apărut în anul 1922.

Un comentariu audio despre roman în linkul următor:

Inspirat din acest roman de suflet al celui mai mare romancier român, în anul 1964 s-a realizat unul din filmele de referință ale cinematografiei românești, filmul cu același titlu ca și romanul obținând numeroase premii la festivaluri cinematografice internaționale, printre care „Palme D’Or” la Cannes, pentru regie. Iată linkul pentru film:

Un articol despre acest film a apărut în almanahul BTT număr special cu titlul Călătorie în timp.

IMG_0017

O piesă de teatru cu același titlu s-a pus în scenă în anul 1971 cu Ion Caramitru în rolul lui Apostol Bologa:

De remarcat că Ion Caramitru joacă atât în filmul din 1964 cât și în rolul principal din piesa de teatru. De altfel, Ion Caramitru joacă în alte două filme inspirate din Primul Război Mondial și anume „Baladă pentru Măriuca” din 1969 și „Ecaterina Teodoroiu” din 1979.

Un articol dintr-o revistă despre ultimul om care l-a cunoscut pe fratele lui Liviu Rebreanu, Emil, cel care l-a inspirat pe marele romancier în scrierea cărții.

01

România intră în Marele Război

Postat pe 15 august 2017

În urmă cu exact 101 ani Regatul României ieșea din starea de neutralitate și intra în război alături de Antanta.

În 2016 la comemorarea unui secol am postat următoarele imagini din mai multe publicații pe care nu le mai repostez aici. Iată linkul:

https://arheologiacopilariei.wordpress.com/2016/08/16/un-veac-de-razboi-mondial-si-un-tezaur-saracit-pentru-romania-mare/

 

În vara anului 1987 au apărut mai multe articole în „Magazin istoric” despre intrarea României în război și primele zile de lupte:

 

La Belle Epoque

Perioada cuprinsă între războiul franco-prusac din 1870-1871 și anul izbucnirii Primului Război Mondial, 1914, se numește îndeobște „La Belle Epoque”, în limba franceză și înseamnă „epoca frumoasă” sau cu alte cuvinte epoca marilor invenții tehnice, a apariției unor noi stiluri arhitectonice, artistice sau vestimentare, epoca optimismului și veseliei, a distracțiilor, inclusiv a apariției sporturilor și a unor competiții sportive importante. Această epocă i-a permis lui Mihai Eminescu să fie ultimul mare romantic dintre poeți. Trendurile, curentele și tonul erau date de Paris, capitala mondială a artelor din acele vremuri și nu numai. Expoziția Universală pe care a găzduit-o în 1900 a fost definitorie pentru „la belle epoque”. Aici și-au desfășurat activitatea foarte mulți artiști faimoși, indiferent de naționalitate. Românii nu au lipsit și putem aminti pe Constantin Brâncuși, Traian Vuia, Henri Coandă etc.

Iată câteva imagini cu vestimentația acelei perioade.

Revista Historia într-un număr special din decembrie 2013 dedicat în întregime epocii frumoase, descrie pe larg multe aspecte importante ai anilor de dinainte de Marele Război, de la Expoziția Universală de la Paris din 1900 până la caricaturile din presa vremii pe tema vestimentației.

Jules Verne a scris tocmai în această perioadă propice marilor invenții tehnice și a călătoriilor geografice fantastice folosind inovațiile tehnicii. Imaginea de mai jos amintește câteva dintre acestea. După Leonardo Da Vinci, probabil, că a fost cel mai mare vizionar în privința descoperirilor tehnice fiind părintele Science-Fiction-ului.

Jules Verne

Arhitectura epocii s-a numit „Art Nouveau”. Printre altele castelele regale de la Sinaia-Peleș s-au construit în această epocă în stilul „Art Nouveau”. Cel mai de seamă reprezentant s-a numit Antonio Gaudi care a creat o serie de edificii impresionante în Barcelona.

În pictură și grafică Gustav Klimt și Henri Toulouse-Lautrec au fost printre cei mai cunoscuți reprezentanți.

Parcă toată opera teatrală a lui Ion Luca Caragiale și Vasile Alecsandri satirizează obiceiurile, mofturile, toanele acestei perioade. Deși piesele lui Alecsandri au fost scrise între 1850-1875 parcă anticipează toată această epocă ce avea să înceapă și în Regatul României după cucerirea Independenței în 1878. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător. Schițele și comediile lui Caragiale atât de binecunoscute satirizează din plin această perioadă în care a trăit nenea Iancu, până la 1912.

Ecranizările care s-au făcut după aceste piese de teatru comice nu lipsesc din filmografia românească. Iată câteva dintre ele:

Ca și eveniment dramatic al epocii putem aminti chiar povestea Titanicului, cea mai mare realizare tehnică a lumii de atunci, scufundat în 1912 în voiajul inaugural, cu doi ani înainte de marele sfârșit al „epocii frumoase”, ca un avertisment pentru ce avea să urmeze. Există nenumărate filme artistice și documentare despre cel mai faimos vas scufundat vreodată. Lumea pestriță care s-a scufundat odată cu Titanicul seamănă la scară mult mai redusă cu cea care și-a încheiat anii de glorie pe 28 iulie 1914 !

Două romane de referință pentru sfârșitul acestei epoci ar fi „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, ambele descriind atmosfera epocii, costumația, decorurile, psihanaliza și filosofia personajelor principale în mod detaliat. În filme apare automobilul ca semn al modernității epocii respective.

Postez aici linkul de la o secvență din filmul românesc de artă celebru, „Felix și Otilia” făcut după romanul lui George Călinescu, a cărei acțiune se desfășoară între 1909 și anii Primului Război Mondial:

Ca și elemente de modernitate ale epocii frumoase putem remarca în film atât automobilul cu care Pascalopol îi duce pe Felix și pe Otilia la moșia sa cât mai ales cinematograful cu care îi încântă pe aceeași tineri sau primul Home Cinema care apare într-un film românesc artistic despre această epocă.

 

Măriuca-Eroină în luptele de la Mărășești

Postat pe 6 august 2017

În mausoleul de la Mărășești se află înmormântată o fetiță eroină a Primului Război Mondial. Pe placa de marmură scrie cu litere de aur numele, vârsta și data la care și-a jertfit firava și scurta ei viață pentru apărarea țării în chiar cea mai glorioasă zi a bătăliei de la Mărășești. Această dată a fost 6 august 1917, zi plină de glorie dar și de sânge, în urmă cu exact o sută de ani și am dorit prin această postare să comemorez nu numai jertfa fetiței MARIA ION ZAHARIA, dar și faptele altor copii eroi din Marele Război.

Eroina din nucMaria Ion Zaharia -Erou Mărășești

Fata în vârstă de doar 12 ani trăia împreună cu bunicul ei în satul Răzoare, lângă Mărășești. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial și înfrângerile suferite de armata română, zona dimprejurul pădurii și a satului Răzoare a fost disputată de trupele germane și române.

În satul cu pricina, în livada bunicului Măriucăi, Ion Zaharia, se crease un post de observație al artileriei românești. Un soldat se urca în nucul din această livadă și putea observa tot ce se întâmplă de-a lungul frontului. În cazul unui atac al forțelor germane, soldații telefonau și precizau coordonatele de atac artileriștilor, care apoi lansau un baraj de foc asupra trupelor inamice, forțându-le să se retragă.

În satul Haret, în anul 1977, a fost ridicat un monument chiar acolo unde s-a aflat, în 1917, nucul în care se urcase Măriuca, transmițând pozițiile dușmanilor. Monumentul se află azi în curtea unei gospodării, dar proprietarii, oameni deschiși, lasă pe oricine să vină și să vadă istoricul semn.

În fața școlii din acest sat, tot în 1977, a fost dezvelit bustul fetiței. E școala în care, mai mult ca sigur, și Maria învățase la vremea ei. Ea n-a apucat să se joace prea mult cu păpușile, dacă avea vreuna sau să citească reviste ca Universul copiilor, Dimineața copiilor, Amicul copiilor, reviste care au apărut după câțiva ani de la Marea Unire din 1918 și în paginile cărora s-au publicat mii de fotografii cu copii premianți și abonați ai acestor reviste. Dar aceste reviste au putut apărea și datorită sacrificiului suprem făcut de Măriuca.

În București, în sectorul 4, o stradă din cartierul Berceni, poartă numele „Măriuca” în amintirea celei care a fost Eroina de la Mărășești.

BALADĂ PENTRU MĂRIUCA

În 1969 s-a realizat un film artistic inspirat din acest eveniment al Primului Război Mondial, cu Brîndușa Hudescu în rolul Măriucăi și Ion Caramitru în rolul transmisionistului. Scenariul a fost scris de Călin Gruia. Filmul nu se găsește pe net și nici la vreun post tv nu cred că l-am văzut vreodată, dar poate că în săptămânile sau lunile viitoare va putea fi văzut la tv, la fel ca alte filme care au ca subiect celebrele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din urmă cu un secol.

Baladă pentru Măriuca

Filmul a fost difuzat la TVR în vara anului 1988 sub forma unui serial pentru copii în emisiunea Lumea copiilor. Imaginile de mai jos le-am obținut de la un prieten blogger specializat în programele radio și TV de-a lungul timpului.

FETIȚA DIN NUC

De peste 30 de ani, de când eram cam de vârsta Măriucăi am citit emoționantele istorisiri despre sacrificiul ei și faptele altor eroi și eroine în 2 cărți pe care le aveam de atunci.

În volumul II al „Povestirilor Istorice” al reputatului istoric Dumitru Almaș ilustrat de inegalabilul Valentin Tănase, volum apărut în 1987, se găsesc câteva relatări cu faptele de vitejie ale ostașilor români, inclusiv povestea „Fetița din nuc”, povestea despre curajul până la sacrificiu al Măriucăi.

IIIIII

EROINĂ ÎN LUPTELE DE LA MĂRĂȘEȘTI

Varianta lui Emilian Ionescu cu faptele eroice ale Măriucăi o puteți în paginile de mai jos. Apoi urmează alte relatări din aceeași carte cu eroi copii în luptele din urmă cu 100 de ani.

PE DRUMUL AMINTIRILOR…

Cartea din care am scanat paginile următoare cu poveștile altor copii eroi se numește „Pe drumul amintirilor” și a fost scrisă de Emilian Ionescu și Andreea Danielescu.

 

 

 

Marele Război

Postat pe 28 iulie 2017

Pe 28 iulie 1914 Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, ca urmare a respingerii ultimatumului adresat la 23 iulie. Începe Primul Război Mondial.

Cu ocazia acestei aniversări sau mai bine spus comemorări postez cea mai interesantă publicație pe care o am în colecția mea în legătură cu acest eveniment, publicație care datează din 1915 așa cum apare scris pe copertă. Se numește „Lectures pour tous” și este în limba franceză. Am omis paginile care nu au ca subiect neapărat războiul. La pagina din imaginea 9 începe un articol care vorbește despre posibilitatea ca România și Italia să intre în război. Despre acest război vor urma mai multe postări cu diverse materiale din colecția mea pentru a comemora un secol de la cele mai importante bătălii pe care românii le-au purtat în vara anului 1917 în Moldova.

Ferdinand Întregitorul

Postat pe 20 iulie 2017

În dimineața zilei de 20 iulie 1927 Regele Ferdinand al României se săvârșea din viață trecând la cele veșnice, după o domnie glorioasă de 12 ani, 9 luni și 9 zile.

A fost primul Rege al tuturor românilor de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În aceeași zi de iulie din urmă cu 9 decenii un Rege-copil în vârstă de mai puțin de 6 ani își începea prima domnie de numai 3 ani prin intermediul unei regențe formată din Principele Nicolae, unchiul său, Patriarhul Miron Cristea și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan.

IMG_0002

Astăzi, în vârstă de 96 de ani, copilul de atunci își trăiește bătrânețile prin grele suferințe undeva în Elveția. Dacă ar fi domnit neîntrerupt de evenimentele pe care le-a trăit ar fi deținut recordul mondial de longevitate din toată istoria cunoscută pe tronul unei țări ! Nimeni nu a domnit 90 de ani din câte se cunosc în toată istoria lumii !

Broșura din imaginile de mai jos a fost publicată în 1929 și înfățișează scurta, dar glorioasa domnie a Regelui Ferdinand I.

Almanahul ziarului „Universul” pe anul 1923 relatează despre încoronarea din 1922 a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, eveniment petrecut în cetatea Marii Uniri, Alba-Iulia pe 15 octombrie 1922.

Tot în același „almanach” se relatează nașterea Regelui-copil la Sinaia, Mihai I și logodna urmată de nuntă a Principesei Marioara cu Regele Alexandru al Yugoslaviei.

Pe 18 iulie 1938 Regina Maria se stinge din viață la Castelul Pelișor și este înmormântată la Mănăstirea de la Curtea de Argeș, lângă Nando, așa cum își alinta soțul.

Un almanah din 1939 relatează trecerea la cele veșnice a Reginei încoronate în 1922 ca regină a tuturor românilor. Postez și aceste pagini deoarece sunt doar 2 zile diferență între moartea celor doi soți Regi ai românilor, dar la diferență de 11 ani.

Regina Maria este autoarea mai multor cărți de povești și chiar a propriei biografii. Din volumul I al poveștilor pe care le am în imaginile de mai jos am extras o scurtă biografie și mai multe fotografii inedite cu familia regală.