Arhivele lunare: mai 2018

Laguna albastră

Postat pe 31 mai

Nu puteam încheia luna Mai, luna iubirii, după părerea mea, decât cu o postare frumoasă, tot așa cum am și început-o, ceva ce mi-a încântat adolescența și anume filmele Laguna albastră. Păstrez pe casete video aceste filme de vreo 25 de ani, mai recent am găsit și romanul scris de Henry De Vere Stacpoole în 1908.

Doi copii și un bucătar de pe un vas supraviețuiesc în urma unui naufragiu și reușesc să ajungă în siguranță pe o insulă tropicală. Totuși, curând, bucătarul moare, și tinerii noștri eroi rămân acum singuri. Anii trec, iar Emmeline și Richard devin parcă o parte naturală din paradisul ce-i înconjoară. Ei descoperă singuri schimbările care au loc atât pe plan fizic, cât și emoțional o dată cu vârsta adolescenței. Ei se joacă, se ceartă și descoperă o dragoste sinceră, nevinovată care, în cele din urmă, va avea ca rezultat un copil. Civilizația e undeva foarte departe de ei și Emmeline și Richard nu știu dacă vor mai avea ocazia să dea ochii cu alți oameni.

Dragostea lor este la fel de naturală ca marea și la fel de puternică !

IMG_0004a

IMG_0007aIMG_0008aIMG_0009aIMG_0010aIMG_0011aIMG_0012aIMG_0013a

Iată linkul filmului, dar imaginea nu e de cea mai bună calitate:

Prima variantă din anul 1949 color de care nu am știut până să pregătesc această postare:

Articolul din Libertatea despre acest film ne dezvăluie detalii foarte interesante despre interacțiunea dintre cei doi protagoniști din timpul filmărilor:

https://www.libertateapentrufemei.ro/articol/filmul-laguna-albastra-facut-furori-anii-80-cum-arata-actorii-principali-dupa-37-de-ani-140423

Scenele introductive ale părții a doua, Întoarcerea la Laguna albastră realizată în 1991, la 11 ani după prima parte cu Brooke Shields:

Un scurt interviu cu Milla Jovovich despre Întoarcerea la Laguna albastră în care a jucat unul din rolurile principale în 1991:

Un alt film remake în stil mai modern a fost realizat în anul 2012 intitulat Laguna albastră: Trezirea:

 

 

Reclame

Indiana Jones

Postat pe 30 mai 2018

Primul roman din seria Indiana Jones, se intitulează Taina tainelor și placându-mi foarte mult filmele de acțiune cu Harrison Ford, în afară de seria Războiul stelelor, am scanat câteva pagini din roman făcut după scenariul filmelor din serie, așa cum se menționează pe copertă. Filmul este primul din seria începută în 1981 și poartă titlul Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute.  Filmul a fost urmat de Indiana Jones și templul morții în 1984, Indiana Jones și ultima cruciadă în 1989, Aventurile tânărului Indiana Jones (1992 – 1996) și Indiana Jones și regatul craniului de cristal în 2008.

Acțiunea romanului/filmului are loc în 1934. Rene Belloq și Indiana Jones doresc să descopere chivotul sfânt al lui Moise, adevărata taină a tainelor. Nepal, Egipt, Peru, trei state străbătute de Indiana Jones și Belloq, care lucrează pentru Hitler, iar Indiana Jones e singur. De meserie e arheolog, spion, soldat și învățător. George Lucas a creat acest personaj ca un omagiu eroilor de acțiune din seriile de filme din anii 1930. Pe lângă aparițiile din film și seriale de televiziune el mai apare și ca personaj de cărți, benzi desenate, jocuri video și alte produse media.

Aventurile tânărului Indiana Jones este un serial de televiziune american care a avut premiera la ABC la 4 martie 1992 și a fost transmis inițial până la 24 iulie 1993. Serialul prezintă copilăria și tinerețea personajului fictiv Indiana Jones. În rolurile principale joacă actorii Sean Patrick Flanery și Corey Carrier în rolul titular, iar George Hall interpretează versiunea mai în vârstă a lui Jones. Serialul este creat și produs de George Lucas, cel care a scris și produs și seria de filme Indiana Jones.

IMG_0029a

IMG_0032aIMG_0033aIMG_0034aIMG_0035a

Linkul filmului Indiana Jones si cautatorii arcei pierdute:

Nimic nou pe frontul de vest

Postat pe 29 mai 2018

După postările anterioare cu Jurnalul Annei Frank și Pistruiatul, rămânem în sfera războiului, de data asta din Primul Război Mondial cu un roman celebru ecranizat în mai multe variante din perioade diferite, tot din categoria celor enumerate mai sus: Nimic nou pe frontul de vest. Amintesc aici alte romane celebre, despre care am postat în august 2017, inspirate din dramele războiului din urmă cu un secol: Adio arme !, Școala Verdunului, Pădurea spânzuraților și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Cele mai importante voci care se revoltă împotriva războiului sunt foarte tinere și vin tocmai din Germania prin Anne Frank și Eric Maria Remarque, tocmai din țara care a și declanșat cele două mari tragedii ale secolului XX. Probabil că fără implicarea Imperiului German în Primul Război Mondial, acesta nu ar fi avut amploarea unui război mondial, iar cel de-al Doilea Război Mondial a fost declanșat în mod direct de Germania.

Pentru ilustrare am găsit prima ediție originală în germană și încă două în limba română. În august 2017 am mai avut o postare cu acest titlu și doresc să repostez 17 imagini din volumul de benzi desenate din seria Classics Illustrated. Acum completez cu imagini noi cu prima ediție în germană și ediția a treia în română a celui mai cunoscut roman anti-război din Marele Război din urmă cu un secol.

00. Cover

In imaginile de mai jos sunt coperta și câteva pagini din prima ediție în limba germană a romanului apărut în 1929 la Berlin.

IMG_0032aIMG_0033aIMG_0034aIMG_0035a

Ediția a treia în limba română apărută în anul 1936

IMG_00126aIMG_00127aIMG_00128aIMG_00129aIMG_00130aIMG_00131aIMG_00132aIMG_00133aIMG_00134a

Ediția apărută în colecția Biblioteca pentru toți cu paginile din studiul introductiv și ultimele două capitole ale romanului

IMG_aIMG_0013aIMG_0014aIMG_0015aIMG_0016aIMG_0017aIMG_0018aIMG_0019aIMG_0020aIMG_0021aIMG_0022aIMG_0001aIMG_0002aIMG_0003aIMG_0004aIMG_0005aIMG_0006aIMG_0007aIMG_0008aIMG_0009aIMG_0010aIMG_0011aIMG_0012a

Varianta din anul 1930 a ecranizării și câștigător a 2 Premii Oscar pentru imagine și regie

Cei care doresc să vizioneze această variantă le recomand că cumpere dvd-ul deoarece pe youtube este postată o variantă cu imagine de foarte slabă calitate

 

Varianta color din anul 1979 a ecranizării cu imagine mult mai bună

 

 

Pistruiatul

Postat pe 28 mai 2018

Un roman celebru și apoi un serial și mai celebru din anii 1970 care ne-au încântat copilăria. Citisem romanul în anii copilăriei și văzusem și serialul transmis de TVR în anii 1980, apoi l-am revăzut de nenumărate ori pe alte posturi românești după 1990.

Tot în anii 1980 în revista Teatrul copiilor a apărut o bandă desenată cu același titlu ca și romanul și serialul TV. Eu am doar primul episod intitulat „Evadatul”.

01a02a03a

Romanul a apărut inițial în două părți, în 1976 prima parte cu titlul Pistruiatul, apoi partea a doua în 1979 cu titlul Roșcovanul. Ediția de mai jos este o contopire a celor două într-o viziune unitară a autorului așa cum se menționează pe pagina 4.

IMG_0050aIMG_0051aIMG_0052aIMG_0053aIMG_0054aIMG_0055a

Iată linkurile către episoadele care constituie unul din serialele copilăriei celor născuți între 1970 și 1980, cel puțin:

Un articol amplu apărut în ziua de Luni, 23 februarie 23 2004 în Jurnalul National:
Pistruiatul îi e dator lui Clint Eastwood
La 18 ani vedeta, la 45 de ani un anonim. A ajuns Pistruiatul dintr-o intamplare… Avea 13 ani neimpliniti si manca film pe paine in loc de marmelada. Dar niciodata n-a visat ca ar putea sa treaca de pe scaunul spectatorului pe panza de proiectie.
Adriana Oprea-Popescu
Mergea aproape zilnic, cu gasca lui de prieteni, la cinematograful din cartier, unde priveau, cazuti in admiratie, filmele cu Clint Eastwood. In ziua aceea, Costel Baloiu plecase de acasa cu prietenii sa vada “Pentru un pumn de dolari” si a ajuns, fara sa stie, in mii de inimi de romani.In fata cinematografului unde rula filmul a constatat, cu tristete, ca acesta fusese inlocuit cu altul. A luat o “Informatia” sa vada ce altceva demn de privit mai era prin oras si, rasfoind ziarul, a vazut anuntul: “Centrala Romana de Film, in colaborare cu Televiziunea Romana, isi aminteste astazi Costel Baloiu si inchide ochii ca si cand literele de ziar i s-ar fi intiparit in spatele pleoapelor, cauta baieti cu varste cuprinse intre 11 si 13 ani pentru realizarea primului serial color de televiziune “. S-a dus, in gluma, oricum n-aveau altceva mai bun de facut.
“Stop! El este Pistruiatul!”
De intrat n-a intrat decat Costel. Era cel mai cu tupeu. Si vorba aia, n-avea ce pierde,era acolo o mare de pustani veniti sa se faca celebri. Vreo 6.500 din Bucuresti si alti 3.800 de copii din Cluj si Oradea, a aflat mai tarziu Costel. Lui i-au pus atunci un ecuson in piept si i-au facut o poza, ca la Politie. S-a mirat chiar ca nimeni nu-l pune sa spuna ceva, sa dea vreo replica, ca avea de unde, doar capul lui era plin de replici savante din filmele americane! Da’ de unde…! Si-a zis atunci ca nu e o treaba serioasa preselectia asta si si-a scos-o din minte de cum a ajuns acasa. Nici mamei nu i-a spus unde a fost.Apoi, peste vreo doua saptamani, se trezeste ca-l cheama directoarea Scolii generale 200 din Balta Alba, unde invata, la ea in cabinet. I s-au cam inecat corabiile, se gandea ca cine stie ce mustruluiala il mai asteapta, caci nu era un elev model, dimpotriva. Chiulea de la ore, pleca sa joace ba un fotbal, ba un hotii si vardistii, deh,ca orice baiat fara lipici la banca din clasa. Numai ca in cabinetul directoarei nu mica i-a fost uimirea cand a vazut pe cineva de la preselectia filmului… Era secretara deplatou si venise sa-l invoiasca de la ore, ce supliciu!, ca sa mearga impreuna si sa stea de vorba cu parintii lui. Trecuse de primele probe si intrase in “finala”.“Ramaseseram 19 candidati, povesteste Costel Baloiu. Iar rolul, toata lumea auzise asta, trebuia dat unuia, Valentin Zaharescu. Era cel care aparea, alaturi de Iurie Darie, in emisiunile pentru copii care se faceau atunci. Postul acesta, rolul principal adica, era deja ocupat, mie mi se spusese ca ii voi da replica lui Valentin. Un fel de copil de mingi, adica. Am ajuns la Buftea si acolo ne-au pus pe toti sa dam o proba
cu text. Eu atata asteptam ! Cum aveam o memorie foarte buna, am retinut fara eforturi o pagina din scenariu. Tin minte si acum, era dialogul cu tatal meu din film, in care eu intreb: “Tata, ce este acela un ilegalist? Este un fel de hot, nu?!”. Dupa ce am zis tot textul, fara pauza si fara sa ma balbai, Francisc Munteanu a zis: “Stop,dati-l jos ! El este Pistruiatul !”. Mie nu mi-a venit sa cred, celuilalt baiat – la fel, ca el trebuia sa iasa in carti. Nici nu va spun ce scandal au facut parintii lui Valentin atunci, ca, vorba aceea, isi investisera sperantele in cariera lui ca sa vina unul din Balta Alba si sa naruie totul”. Nu numai parintii lui Valentin Zaharescu au fost socati in ziua aceea, ci si cei ai lui Baloiu. Dupa proba de text, Costel a fost vopsit, ca sa se vada cum ar da la camera cu parul roscovan. Cand l-a vazut intrand pe usa cu coafura “de dizeuza”, mama s-a speriat. A doua zi cand a mers la scoala, diriginta l-a dat afara din clasa, pentru ca nu fusese informata ca va avea un viitor star la ore. Iar in drumul de intoarcere spre casa, calatorii, revoltati de culoarea stranie a pletelor lui, l-au dat jos din autobuz, cu huiduieli: “Huo, derbedeul, uite cum e vopsit!”
Echipa de filmare il ajuta la teme

A scapat de “persecutiile” necunoscatorilor o data ce au inceput filmarile… Ce trebuia sa faca in film?! “Filmul incepe cu evadarea lui Nicolaescu, Andrei se numea in film, detinut politic periculos, care scapa in timp ce este transportat spre o inchisoare de maxima securitate. Eu si alti copii, povesteste Costel, ne jucam la o veche fabrica de caramizi, al carei “proprietar” se muta cu parintii din oras si mi-o vindea mie. Pe 17 bile, un ceas stricat, o curea de pantaloni… Si, in timpul tranzactiei noastre, evadatul trece prin curtea fabricii, eu il vad alergand. Ma imprietenesc apoi cu el, ii duc de mancare, haine curate, il ascund in podul casei, tin legatura intre el si cuiburile de ilegalisti. Adica de comunisti… Mama mea din film era Margareta Pogonat, iar tata – Vistrian Roman.” “Pistruiatul” a avut 10 episoade a cate 30 de minute fiecare. Dupa succesul de care s-a bucurat serialul tv, Francisc Munteanu a luat pelicula, a pastrat cele mai reusite secvente si a facut un film de lung metraj, compus din trei parti. Interioarele au fost filmate la Buftea, dar cea mai parte a serialului s-a turnat in Transilvania, la Cluj si Oradea. Noua luni a stat Costel departe de Bucuresti. Mama lui primise invoire sa-l insoteasca, iar Gabi, fratele mai mic, avea vreo 5 ani pe atunci, asa ca s-a alaturat si el trupei. Trebuia chiar sa joace in film, lui Francisc Munteanu ii placuse mutrisoara lui si-i rezervase rolul pustiului care se tinea dupa Pistruiatul. Numai ca Gabi, vazand ca lui nu i se da o pusca de lemn, ca celorlalti copii, ci doar o creanga amarata, s-a revoltat si n-a vrut sa se compromita. Rolul lui a fost dat altcuiva… Casa lui Costel a fost, vreme de 9 luni, o camera de hotel pe care o impartea cu mama si cu fratele. Facea scoala “prin corespondenta”, adica profesorii ii trimiteau temele prin posta, iar cei din echipa de filmare isi puneau capul la contributie. “Toti aveau grija de mine, eram doar un copil care se joaca… Cel mai tare ma ajuta Francisc Munteanu, spune Costel. El si tinea foarte mult la mine. Era interesat sa pricep lectiile, sa se lipeasca ceva de mine. Mi-a fost ca un tata, si atunci, si mult timp dupa filmari.” “Bila”, asa-i spunea Francisc Munteanu lui Costel, din pricina memoriei incredibile pe care o avea pustiul. “Ma, ai o bila…, asa ceva n-am mai vazut!”, il lauda maestrul. Si in fiecare seara regizorul il chema la el, ii dadea scenariul pentru a doua zi si-i zicea:“ “Bila”, sa-mi scrii pe margine cu creionul cum iti vin tie replicile mai usor”. Replica celui i s-a parut memorabila este un fel de incununare a obrazniciei din tot filmul: “Era faza in care eu trebuia sa-i duc evadatului un sicriu plin cu arme. Si, pe drum, ne opreste un soldat neamt, care intreaba: “Was is das?” (n.r. – “Ce e aici?”). “Nimic”, ziceu. “Da-da-ca des-chi-chi-de sic-cricriul?“, intreaba balbaitul din gasca mea. “Was is das sicriu?”, “Ma-ta!”, i-am urlat eu, cu mainile impreunate pe piept.” A fost cuvantul care a razbunat cumintenia a mii de pionieri care urmareau cu sufletul la gura “Pistruiatul”. Nimic nu i s-a parut greu in timpul filmarilor. La inceput, doar a avut mari probleme cu reflectoarele, care-l coceau din toate partile. Crede ca din pricina luminii lor puternice a ramas si astazi cu o sensibilitate: ii place semi-intunericul, iar vara nu poate iesi din casa daca nu poarta ochelari de soare. Dupa filmari, alte sase luni si jumatate a stat in studio, pentru post sincron. Trebuia adica sa reinregistreze curat toate replicile, intr-o incapere izolata fonic. “A fost calvarul vietii mele, marturiseste el. Replica trebuia spusa asa incat sa se potriveasca exact cu miscarea buzelor din filmare…”. In ‘74, filmul a fost gata si a inceput difuzarea lui la televizor. Pentru “Pistruiatul”, Costel Baloiu a primit 85.000 de lei, o groază de bani pe vremea aceea. Ii primea insa cu țârâita si plătea impozite pentru ei. La sfarsit i-au mai dat, bonus, inca 20.000 de lei. Ca economisese din pelicula, pentru ca la scenele lui nu se tragea decât o dublă…

La 18 ani, era copil cu… copil

A terminat liceul la “George Cosbuc”, dar n-a dat la IATC, pentru ca, zice el, nu i-a deschis nimeni ochii, nu l-a impins de la spate. “Nu aveam cum, eram mult prea indragostit, de pe atunci, de soferie. Mi-au dat carnet de conducere cu dispensa, de la 17 ani si jumatate, ca sa scape de mine”. Tot cu dispensa s-a si insurat. El avea 18 ani, ea – 16. Adriana, sotia, “numarul 1”, cum ii place lui s-o numeasca, era deja gravida. Apoi, el a fost luat militar, a facut armata tot la soferi, 18 luni. Cand s-a intors, a inceput sa priceapa ce fel de mancare e casnicia si, in ‘80, s-a despartit de “numarul 1”. S-a angajat la taximetre, unde clientii si colegii nu-l stiau decat de Pistruiatul. “Daca ma recunosteau vreunul pe care-l duceam acasa, nu scapam de el pana nu ma ducea sa ma prezinte soacrei care ardea mancarea, pentru ca statea cu ochii la serial, sau copilului care lua note proaste, ca se uita la film. Ma flata, dar ma si punea in situatii putin penibile”, recunoaste astazi Costel. La taximetre a cunoscut-o pe sotia “numarul 2”, “cea mai neagra experienta din viata sa”, dupa cum singur recunoaste. In ‘84 s-au casatorit, iar trei ani mai tarziu, Costel ramane in Italia. “Dintr-o greseala, spune acum. Plecasem cu echipa Sportul Studentesc la Verona, ca suporter. Si avusesem mai inainte niste studenti italieni clienti de taxi, de care m-am lipit. Mi-au dat telefonul lor si mi-au zis: “Constantino, daca ajungi vreodata in Italia, sa ne suni!”. I-am sunat, m-au luat de la hotel, m-au plimbat prin pizzerii, am incremenit cand am vazut cum se traieste in Occident. M-a luat valul, recunosc, si am ramas acolo, mai ales ca-mi spusesera ca pot sta 6 luni fara probleme. Am lucrat la o crescatorie de fazani, cinci femele si un mascul, ii hraneam, ii transportam. N-am cerut azil politic, dupa cinci luni si ceva m-am intors acasa cu acelasi avion cu care plecasem, o coincidenta. A ras si echipajul de mine.”

Despartire cu doua iconite
Numai Securitatea n-a ras… Costel a fost luat in primire de la aeroport si pus sa scrie“compuneri “ cat pentru toata viata. Securistii fusesera informati ca “Pistruiatul a fost racolat de un serviciu secret din Roma si trimis in tara”. M-au batut rau de tot pentruasta. Si mi-au facut mizerii, 11 luni nu m-am putut angaja nicaieri, traiam din mila parintilor si desenam planse pentru studentii de la Medicina.”Cum un necaz nu vine niciodata singur, in ‘88, “numarul 1” il anunta ca pleaca in Canada, la o matusa stabilita acolo. Iar “numarul 2” se dovedeste a fi o femeie josnica, el o paraseste si pleaca de la ea doar cu hainele si tablourile lui. Viata lui intrase pe o curba descendenta si doar “numarul 3”, actuala lui sotie, Elena, l-a readus pe linia de plutire. S-au casatorit in ‘89, cu toata impotrivirea parintilor lui,care-i spuneau ca nu-i posibil sa te insori, a treia oara!, cu o femeie care are deja doua fete. El a indragit insa copilele si le-a crescut ca si cand ar fi fost ale lui. Insa dragostea pentru Robert, baiatul lui, i-a ramas intreaga si de aceea, in ‘92, cand “numarul 1” i-a facut chemare si el a plecat in Canada, a suferit enorm. “Cand l-am condus la aeroport, aveam la mine doua iconite, una i-am dat-o lui si alta a ramas lamine. I-am zis: “Cand ne reintalnim, nu e nevoie de vorbe, aratam doar iconitele si asta inseamna ca suntem din nou impreuna!”. Ne-am revazut dupa 7 ani, la “Surprize, Surprize”, nu numai ca nu avea iconita la el, dar deja vorbea stalcit romaneste. Si a plecat dupa trei saptamani, desi putea sa mai stea, ca un hot, fara sa-si ia la revedere de la mine. M-a durut mult asta!”
Viata lui Costel n-a fost deloc una usoara. I s-au pus, cum ar spune Pistruiatul, contre din toate partile. Filmul care l-a botezat pentru eternitate n-a ramas decat o intamplare in viata lui. Una frumoasa, dar trecatoare. A revazut serialul de curand, cand a fost redifuzat de un post de televiziune. L-a si inregistrat si, zilele trecute, avand un prieten in vizita, a vrut sa i-l arate. Caseta cu Pistruiatul a ramas de-atunci blocata in video. Nu mai vrea sa iasa. Nici din player, nici din viata lui, pe care acum, prea tarziu, nu o mai poate schimba… Pistruiatul, pustiul care manca film pe paine, n-a mai intrat intr-un cinematograf de 20 de ani.

Jurnalul Annei Frank

Postat pe 27 mai 2018

Cel mai celebru jurnal scris vreodată este totodată și cea mai vândută carte de literatură din genul non-ficțiune după Biblia creștinilor, tradus în zeci de limbi în sute de ediții și în peste 30 de milioane de exemplare. S-au realizat mai multe versiuni de film și chiar de desen animat inspirat din viața și jurnalul Annei Frank. Anne Frank și familia ei dau chip celor peste 6 milioane de victime ale Holocaustului nazist, dintre care 1,5 milioane copii.

Imaginea de logo a blogului meu reprezintă coperta primei ediții a jurnalului apărută în limba neerlandeză (olandeză) în anul 1947.

Am găsit ambele ediții apărute în limba română, prima încă din anul 1959 la editura Tineretului, iar a doua ediție apărută în anul 2011 la editura Humanitas.

Am scanat mai multe pagini din ediția 1959, probabil că ar fi trebuit să postez întreg jurnalul, dar îmi lipsesc câteva pagini din acest exemplar.

IMGa

IMG_0001aIMG_0002aIMG_0003aIMG_0004aIMG_0005aIMG_0006aIMG_0007aIMG_0008aIMG_0009aIMG_0010aIMG_0011aIMG_0012aIMG_0013aIMG_0014aIMG_0015aIMG_0016aIMG_0017aIMG_0018aIMG_0019aIMG_0020aIMG_0021aIMG_0022aIMG_0023aIMG_0024aIMG_0025aIMG_0026aIMG_0027aIMG_0028a

Ediția apărută în 2011 cu versiunea definitivă

IMG_0035aIMG_0036aIMG_0037aIMG_0038aIMG_0039aIMG_0040aIMG_0041a

Un montaj foarte interesant și inedit cu fotografii color cu Anne și ceilalți membri ai familiei Frank:

Versiunea în limba franceză a filmului de animație

O piesă de teatru inspirată din viața și jurnalul Annei

Am găsit 3 versiuni de filme artistice din ani diferiți

Pe lângă aceste doar câteva versiuni artistice s-au realizat nenumărate filme documentare și interviuri cu Otto Frank (tatăl și singurul supraviețuitor al familiei), Miep Gies, cea care a păstrat jurnalul și apoi l-a predat lui Otto Frank la sfârșitul războiului și alte personaje care au cunoscut-o s-au au avut contact cu familia Frank.

 

 

 

 

Twin Peaks – Jurnalul secret al Laurei Palmer

Postat pe 26 mai 2018

Jurnalul secret al Laurei Palmer este, probabil, cel mai cunoscut jurnal de după cel al Annei Frank, deși abordează cu totul alte fapte de viață, desigur personajele trăind în locuri și timpuri diferite. O notă comună ar fi că și Laura Palmer și Anna Frank își încep jurnalele primite cadou la aniversarea unei anumite vârste, 12 respectiv 13 ani de viață împliniți. Ambele fete au câte un motan. Ambele fete vorbesc despre pierderea inocenței în timpul anilor adolescenței, până la vârsta de 15-16 ani, ambele mor până la vârsta de 17 ani, Anna Frank într-un lagăr nazist, iar Laura Palmer este găsită asasinată, iar autorul necunoscut. O altă notă comună: spiritul malefic Bob, ce-și posedă victimele, din jurnalul Laurei, îl putem compara cu personajul și mai malefic Adolf Hitler care a dezlănțuit teroarea celui de-al Război Mondial și totodată exterminarea tuturor evreilor, printre care și pe cea a familiei Annei Frank în ultimele luni de război. Și Hitler își posedă victimele având drept de viață și de moarte asupra a zeci de milioane de oameni, printre care 6 milioane de evrei exterminați în lagăre, indiferent de vărsta lor.

Iată câteva imagini cu jurnalul Laurei și jurnalul lui Dale Cooper, agentul special FBI, care este desemnat să conducă investigațiile pentru găsirea asasinului Laurei.

IMG_0062aIMG_0063aIMG_0064aIMG_0065aIMG_0066a

Jurnalul lui Dale Cooper

IMG_0062a

IMG_0069aIMG_0070aIMG_0071a

Serialul polițist științifico-fantastic, care a inspirat multe altele care au urmat, a fost difuzat pe canalul de televiziune American Broadcasting Company din Statele Unite ale Americii în două sezoane distincte, rulând între 8 aprilie 1990 și 10 iunie 1991, pe parcursul a 30 de episoade, împărțite între cele două sezoane, care au rulat 8, respectiv 22 de episoade. Al treilea sezon a avut premiera la 21 mai 2017 și este format din 18 episoade. Practic serialul începe de unde se termină jurnalul Laurei.

Link către trailerul sezonului 1, 1990:

Compozitorul Angelo Badalamenti, care a contribuit frecvent la proiectele lui David Lynch, a realizat coloana sonoră a serialului, creând, printre alte piese, leitmotivul „Laura’s Theme”, celebra melodie de generic. Câteva melodii au fost împrumutate de pe albumul „Floating Into the Night” a lui Julee Cruise, scris în mare parte de Badalamenti și Lynch și lansat în 1989. Cântecele „Falling”, „The Nightingale” și „Into the Night”, care se găsesc în varianta completă pe album, au fost utilizate în diverse episoade.

Tema muzicală foarte frumoasă și foarte relaxantă a serialului în contrast cu scenele din film și jurnal:

Un film documentar despre serial:

Pasărea spin

Postat pe 25 mai 2018

Un roman și un serial care m-au fascinat din anii adolescenței când am vizionat pentru prima dată serialul de 8 episoade difuzat la TVR.

Pasărea Spin a fost una dintre cele mai de succes mini-serii din istoria televiziunii. Romanul a apărut în aprilie 1977, iar miniseria a fost produsă în anul 1983 și difuzată în premieră între 27 – 30 martie 1983 pe postul american ABC.

IMG_0009a

Acțiunea acoperă 60 de ani din viața membrilor familiei Cleary veniți în Australia pentru a prelua o ferma lăsată moștenire de o mătușă și se centrează pe povestea iubirii interzise dintre tânăra Meggie Cleary și preotul Ralph de Bricassart.

Mary Carson, proprietara unei mari ferme de animale, se îndrăgostește de preotul parohiei, Ralph de Briccasart, chiar dacă el o remarcă pe nepoata lui Mary, Meggie Cleary. Deși atras de tânără, Ralph își părăsește parohia pentru a-și începe ascensiunea în ierarhia bisericească. Hirotonisit ca arhiepiscop în Roma, Ralph este chinuit încă de dragostea sa pentru Maggie, care se mărită cu Luke, într-o încercare disperată de a-l uita. Ralph se întoarce în Australia pentru o idilă senzuală alături de Maggie, deși amândoi știu că fericirea lor nu este de lungă durată.

IMG_0011aIMG_0012aIMG_0013aIMG_0014aIMG_0015aIMG_0017aIMG_0018aIMG_0019a

Iată câteva imagini cu o ediție în limba engleză originală din anul 1978 a acestui fascinant și faimos roman:

IMG_0021

IMG_0022aIMG_0023aIMG_0026a

Pasărea Spin a fost unul dintre cele mai iubite mini-seriale din istoria televiziunii de pretutindeni. În România a fost difuzat pentru prima dată la TVR în anul 1993. În 1996 s-a produs o altă mini-serie de 178 de minute și intitulată Pasărea spin: Anii lipsă. Richard Chamberlain va primi premiul Globul de Aur pentru interpretarea rolului cardinalului Ralph de Bricassart.

IMG_0030aIMG_0031aIMG_0032aIMG_0033a

Scena din finalul seriei în care Meggie îi mărturisește lui Ralph faptul că Dane era fiul amândurora:

Iată linkul pentru mini-seria Pasărea spin: Anii lipsă din 1996: