Cutezatorii nr. 51 – 1989 ?!

Postat pe 21 decembrie 2017

Pe 21 decembrie 1989 ar fi trebuit să apară nr. 51 sau numărul dublu 51-52 al revistei Cutezătorii. În anii 1987 și 1988 la sfârșit de an apărea numărul dublu 51-52 anunțat din numărul 50. Probabil că și în 1989 era în pregătire acest număr dublu care ar fi avut ca dată de apariție ziua de 21 sau 28 decembrie 1989, dar evenimentele revoluționare din acele zile au împiedicat apariția ultimului număr din decembrie 1989. Episodul de bandă desenată de pe ultima pagină a numărului 50, intitulată Chemarea muncii se termină cu „Va urma”, adică trebuia să mai apară cel puțin încă un episod sau mai multe, care nu au mai apărut nicăieri. Nu știm cum se termină acest serial dedicat mărețelor înfăptuiri de pe șantierele de blocuri comuniste.

Iată linkul pentru numărul integral al revistei, postat pe blogul tvarheolog:

https://arheo9tv.wordpress.com/2017/12/18/1989-cutezatorii-nr-50-14-decembrie-1989/#

Revistele Șoimii patriei și Luminița pe decembrie 1989, Almanahul copiilor, Cutezătorii și Șoimii patriei pe anul 1990 și alte almanahuri au apărut totuși.

Numărul 50 din 1988, apărut joi, pe 15 decembrie 1988 anunța pe pagina 11, dreapta sus apariția numărului dublu 51-52 din data de 22. Numărul 50 din 1989 nu a anunțat acest fapt, de aceea unii cred încă și în prezent că totuși a mai apărut un număr 51 pe 21 decembrie 1989. Eu nu cred că ar mai fi apărut acest număr. Am discutat cu alți colecționari sau chiar abonați ai revistei care nu au mai primit acest număr, ci mai târziu în ianuarie 1990 primul număr din Universul copiilor, apărut pe 18 ianuarie care desigur că nu mai continuă banda desenată Chemarea muncii ci începe cu alte benzi. Deci până la proba contrarie, nu avem dovezi să credem în acest număr 51 sau numărul dublu 51-52.

Iată 3 pagini din numărul dublu 51-52 din anul 1988, apărut pe 22 decembrie 1988, dată care consemnează intrarea în ultimul an de dictatură ceaușistă:

Publicitate

REGELE MIHAI I DE ROMÂNIA S-A ÎNTORS ACASĂ DIN LUNGUL EXIL

Ziua de 13 decembrie 2017 va fi amintită de istorie ca ziua în care ultimul rege al românilor s-a întors definitiv acasă după un exil de 70 de ani, asemănător parcă exilului din Babilon al poporului ales evreu care a durat tot 70 de ani.

Postez câteva imagini cu ultimul nostru rege apărute în publicații din anii 1940, almanahuri și reviste. În ultima imagine apare regina-mamă Elena, cu care regele Mihai a plecat în lungul exil în primele zile din ianuarie 1948. Încă nu se vor reîntâlni la Curtea de Argeș, deoarece regina-mamă își doarme somnul de veci la Lausanne, unde trupul neînsuflețit al regelui a poposit pentru scurt timp la biserica în curtea căreia este înmormântată regina-mamă Elena.

Pe 13 decembrie regele nostru a părăsit definitiv Elveția, țara care l-a adoptat sau țara în care a plecat după abdicarea forțată. Tot pe 13 decembrie 2017 a făcut ultima sa vizită la locul nașterii sale, castelul Peleș din Sinaia, un loc în care și-a petrecut copilăria și tinerețea, în timpul verii.

Ultimele zile ale Monarhiei

Revista Dosarele istoriei din urmă cu 20 de ani avea ca temă principală ultimele zile ca monarh a Regelui Mihai, desigur că publicația a dorit să comemoreze la aceea dată semicentenarul sfârșitului acestei instituții care a făurit România modernă și România Mare. În urmă cu șapte decenii Monarhia își trăia ultimele zile în România comunistă, Regele Mihai fiind obligat să abdice după întoarcerea de la nunta prințesei și viitoare regină Elisabeta II.

De atunci regele nostru și-a început lungul exil de 70 de ani fără 25 de zile. A supraviețuit multe decenii celor ce l-au obligat să plece, Petru Groza, Gheorghe Gherghiu-Dej, Ana Pauker, Stalin, a supraviețuit chiar și comunismului, fiind născuți în același an, 1921. Acum Regele Mihai s-a întors acasă definitiv, fără să mai plece vreodată.

Eu am aflat de existența sa ca mulți alții de pe două monede de 100 de lei din 1944, pe care se afla efigia sa. Nu știu de unde am avut cele două monede, probabil de la bunici, dar mai am și acum acele două monede de 100 de lei. Nu știu ce valoare aveau în 1944, dar revistele gen Universul copiilor, Dimineața copiilor sau Ziarul științelor și călătoriilor aveau prețul de 5 lei în 1944. Regelui Mihai i-au lipsit doar 4 ani ca să ajungă la aceeași cifră de pe moneda din 1944, adică la centenar.

Acum Regele Mihai s-a întors din acest exil de 70 de ani pentru a-și dormi somnul de veci lângă străbunii săi, Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria sau Carol II, la Curtea de Argeș. Un paradox ciudat face ca singurii regi născuți în afara țării, Carol I și Ferdinand, să moară la Sinaia, iar singurii născuți la Sinaia, Carol II și Mihai I, să moară în străinătate, după exiluri lungi. Acum s-au reîntâlnit la Mănăstirea zidită de meșterul Manole, conform legendei, sau în necropola de lângă aceasta.

Semicentenar Cutezătorii

Pe data de 28 septembrie 1967 apărea primul număr al celei mai importante reviste pentru copiii României Socialiste, oficiosul Organizației de Pionieri pe țară, adică revista Cutezătorii, care timp de 22 de ani și 3 luni a informat pionierii despre activitatea organizației și activitatea politică a „celui mai iubit fiu al poporului”, a publicat multe articole științifice de istorie, civilizație, geografie, biologie, sport etc. și pe ultima pagină, de obicei, câte un episod din minunatele benzi desenate realizate de artiști precum Valentin Tănase, Pompiliu Dumitrescu, Puiu Manu, Albin Stănescu, Sandu Florea, Livia Rusz, Sorin Anghel, Teodor Bogoi și scenariști ca Dumitru Almaș, Costache Anton, Constantin Diaconu, Vasile Mănuceanu, Ovidiu Zotta, Ecaterina Roșca, Vlaicu Bârna etc. Am apreciat foarte mult articolele științifice scrise de doamna Ecaterina Roșca cu care am avut onoarea să fiu vecin la sfârșitul anilor 1970. Mi-o amintesc doar după ce am revăzut-o ani mai târziu, pentru că la 3-4 ani îmi era greu s-o țin minte deși locuiam în același imobil, din ce mi-au povestit părinții. Ei știau atunci unde lucrează doamna Roșca. Doamna Roșca a continuat să scrie articole și în Universul copiilor începând cu 1990, dar de mulți ani nu am mai ținut legătura, nu mai știu ce face dânsa în prezent.

Iată linkul dintr-o postare mai veche unde se găsesc coperțile revistelor din primul an de apariție, pe care nu le mai repostez și aici:

https://arheologiacopilariei.wordpress.com/2015/12/11/cutezatorii-anul-i-1967/

Revista Cravata roșie, care își înceta existența, în ultimul său număr din septembrie 1967 anunța apariția unei noi reviste care îi lua locul celei care apărea din aprilie 1953 exact după moartea lui I.V. Stalin, primul număr fiind numerotat cu 7 după ce între ianuarie și martie apăruseră bilunar 6 numere din Pogonici. La început Cravata roșie, continuatoarea revistei Pogonici apare tot bilunar, apoi din anul 1954 cu o apariție lunară, la fel ca Luminița și Arici Pogonici. Tot atunci și-a încetat apariția ziarul Scânteia Pionierului. Probabil că Nicolae Ceaușescu a dorit să facă o departajare față de primele două decenii comuniste dintre 1945 și 1965, la fel cum s-a făcut după moartea lui Stalin cu Cravata roșie în loc de Pogonici. Startul Epocii de Aur l-au dat această nouă publicație și planul de creștere a populației prin Decretul 66 cu interzicerea avorturilor. Copii acestei epoci au crescut o dată cu revista la care erau aproape obligați să se aboneze la școală. Încă mai țin minte că abonamentul trimestrial era de 13.50 lei, iar profesorul meu de matematică aducea revistele la clasă în catalogul clasei.

Ultimul număr din Cravata roșie în linkul următor de pe blogul Arheolog TV:

https://tvarheolog.wordpress.com/2014/04/06/1967-cravata-rosie-nr-9-septembrie-1967/

Iată coperțile primului număr din Cutezătorii, care publică pe ultima pagină banda desenată intitulată Dan Buzdugan, desenată de Livia Rusz, cu scenariul lui Dumitru Almaș, anunțată și pe copertă.

Numărul integral al revistei îl găsiți la linkul următor:

https://tvarheolog.wordpress.com/2013/06/15/1967-cutezatorii-nr-1-28-septembrie-1967/

Între 1969 și 1974 a avut o pereche științifică intitulată Racheta cutezătorilor cu apariție lunară. În total au apărut 60 de numere în cei cinci ani de existență. Iată linkul primului număr postat pe blogul Arheolog TV:

https://tvarheolog.wordpress.com/2014/02/15/1969-racheta-cutezatorilor-nr-1-august-1969/

Revista Jobarat a apărut între aceeași ani ca și Cutezătorii și era varianta în limba maghiară a acesteia. Se găsesc puține numere în maghiară, în întregime doar un singur număr postat tot pe blogul Arheolog TV:

https://arheo5tv.wordpress.com/2015/09/15/jobarat-1977-35-1-septembrie-1977/

Eu dețin cam 100 de numere, din care am scanat câteva pagini din mai multe numere.

Iată 3 numere cu Nadia Comăneci pe copertă din anii 1975 și 1976, când gimnasta noastră era cea mai bună sportivă a lumii. În reviste apar și articole de o pagină sau două cu performanțele Nadiei. Benzile desenate sunt cele din versiunea românească, Dorobanții și Columna în milenii.

Imaginile de mai sus din numărul 31 din 29 iulie 1976 reprezintă articolul din revistă cu marele succes al Nadiei de la Montrel.

Un alt număr publică în paginile din mijloc o bandă frumoasă cu victoria de la Vaslui din ianuarie 1475.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de viață în ianuarie 1968 a „tovarășului” a scris și revista Jobarat. Tot atâția ani a împlinit și revista copilăriei generațiilor născute între 1960 și 1980.

În zilele noastre continuă să apară Cutezătorii și Luminița, dar au cu totul alt conținut decât în anii Epocii de Aur, bineînțeles.

Cea mai lungă apariție neîntreruptă a avut-o Luminița, între 1953 și 1989, apoi reluată în ultimii ani, însă Universul copiilor a avut cele mai multe numere apărute între 1923 și 1998, cu întrerupere între 1949 și 1989. Până în 1949 această revistă apărea săptămânal, apoi din 1990 săptămânal, bilunar sau lunar până în 1996. Practic revista a dispărut după încetarea din viață a domnului Ovidiu Zotta, redactorul-șef al ei. Eu personal am văzut un număr din 1998, de aceea am scris că a apărut până în 1998.

Ferdinand Întregitorul

Postat pe 20 iulie 2017

În dimineața zilei de 20 iulie 1927 Regele Ferdinand al României se săvârșea din viață trecând la cele veșnice, după o domnie glorioasă de 12 ani, 9 luni și 9 zile.

A fost primul Rege al tuturor românilor de după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În aceeași zi de iulie din urmă cu 9 decenii un Rege-copil în vârstă de mai puțin de 6 ani își începea prima domnie de numai 3 ani prin intermediul unei regențe formată din Principele Nicolae, unchiul său, Patriarhul Miron Cristea și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan.

Astăzi, în vârstă de 96 de ani, copilul de atunci își trăiește bătrânețile prin grele suferințe undeva în Elveția. Dacă ar fi domnit neîntrerupt de evenimentele pe care le-a trăit ar fi deținut recordul mondial de longevitate din toată istoria cunoscută pe tronul unei țări ! Nimeni nu a domnit 90 de ani din câte se cunosc în toată istoria lumii !

Broșura din imaginile de mai jos a fost publicată în 1929 și înfățișează scurta, dar glorioasa domnie a Regelui Ferdinand I.

Almanahul ziarului „Universul” pe anul 1923 relatează despre încoronarea din 1922 a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, eveniment petrecut în cetatea Marii Uniri, Alba-Iulia pe 15 octombrie 1922.

Tot în același „almanach” se relatează nașterea Regelui-copil la Sinaia, Mihai I și logodna urmată de nuntă a Principesei Marioara cu Regele Alexandru al Yugoslaviei.

Pe 18 iulie 1938 Regina Maria se stinge din viață la Castelul Pelișor și este înmormântată la Mănăstirea de la Curtea de Argeș, lângă Nando, așa cum își alinta soțul.

Un almanah din 1939 relatează trecerea la cele veșnice a Reginei încoronate în 1922 ca regină a tuturor românilor. Postez și aceste pagini deoarece sunt doar 2 zile diferență între moartea celor doi soți Regi ai românilor, dar la diferență de 11 ani.

Regina Maria este autoarea mai multor cărți de povești și chiar a propriei biografii. Din volumul I al poveștilor pe care le am în imaginile de mai jos am extras o scurtă biografie și mai multe fotografii inedite cu familia regală.

Epopeea Omului cu Părul de Foc

Postat pe 14 iulie 2017

Loi nr. 49956

Pe data de 16 iulie 1949 în Franța s-a emis Legea nr. 49956 care reglementează publicațiile pentru copii. Această dată apare pe fiecare revistă „Rahan”, „Pif” etc. care se tipărește în Franța sau este patentată în Franța așa cum se vede și în imaginea de mai sus dintr-o revistă „Vaillant” din 1962. Eu personal mă mândresc pentru că prin coincidență este data mea de naștere, doar anul este altul. Deci, pe fiecare „Rahan” și „Pif”, de obicei pe ultima copertă undeva jos apare obligatoriu această dată și numărul legii respective. Nu știu exact ce conține această lege și nici nu o voi posta aici pentru că altul este subiectul postării.

În anii 1970 și 1980 mai întâi în revista „Pif” așa cum se vede în imaginile de mai jos și apoi în 63 de volume în două serii sau colecții apărea „Epopeea Omului cu Părul de Foc” și anume RAHAN. Fiind născut la mijlocul anilor 1970 am crescut cu acest personaj cu care am venit în contact la școală datorită colegilor care aveau astfel de reviste, acolo unde am vizionat doar câteva din volumele cu aventuri ale acestui personaj. Din păcate nu știam limba franceză ca să pot să citesc și să înțeleg dialogurile, de aceea doar am vizionat benzile desenate cu fiul lui Crao. Eu personal nu am văzut niciodată la chioșc aceste reviste la vânzare alături de „Cutezătorii”, „Șoimii patriei”, „Luminița” sau „Luceafărul copiilor” în anii 1980, deși am crescut în București, într-un cartier mai select și anume Dorobanți unde am și mers la școală. Nu știu pe unde se vindeau, cine le vindea și cine avea acces la ele deși se tipăreau în România.

În numărul 168 din revista „Pif”, din luna mai 1972 se anunța apariția celui de-al doilea volum din prima colecție cu aventurile lui Rahan. Imaginea de mai jos din acest număr din Pif prezintă coperta în alb-negru al primului volum apărut deja.

Prima încercare de traducere a aventurilor lui Rahan în română s-a petrecut chiar în 1990 în paginile revistei „Universul Copiilor”, reapărută după o pauză de peste 41 de ani. În numerele 12 – 24 din 1990 au apărut câteva episoade în alb-negru cu pățaniile lui Rahan. Apoi între anii 1997 și 2007 au fost încă trei încercări de readucere în actualitate a acestor minunate benzi desenate, dar după 3-4 numere apărute, Rahan dispare de la chioșcuri până în anul 2010 când ziarul „Adevărul” duce o treabă începută la un sfârșit mai onorabil editând timp de mai bine de un an câte un volum de 66 pagini săptămânal. Probabil că cei care au îndrăgit aceste aventuri și-au cumpărat toată colecția de 56 de reviste cu Rahan în limba română. Dar colecționarii adevărați apreciază mai mult volumele originale în franceză.

Acestea sunt primele planșe sau benzi desenate cu Rahan traduse în limba română și publicate în „Universul copiilor” numerele 12 – 24 din 1990.

În 1997 a apărut un prim volum de 42 de pagini color cu „Copilăria lui Rahan” la editura „Aldo Press”. Imaginile de mai jos prezintă acest volum apărut în limba română.

În 2003 la editura Rolit International au apărut 4 sau mai multe volume de câte 48 de pagini fiecare. Eu am volumele 1, 3 și 4. În imaginea a șasea de mai jos se pot vedea coperțile primelor 4 volume, volumul 2 care îmi lipsește este cel din mijloc cu chenar verde.

În 2007 a mai fost o tentativă nereușită de publicare a aventurilor lui Rahan la editura A&A Prod Serv. Eu am volumele 2 și 3 apărute în lunile martie și aprilie 2007. Nici de această dată n-au apărut prea multe volume, cred.

Începând cu 1 iunie 2010 timp de 56 de săptămâni ziarul „Adevărul” oferea micilor și marilor iubitori de Rahan, săptămânal, un volum din aventurile eroului cu părul de foc. Eu am toată colecția apărută între 2010-2011. După limba franceză originală, limba română este limba în care s-au tradus cele mai multe dintre cele 187 de episoade și anume 175 de episoade în cele 56 de volume, adică 95 % din total.

Mai jos aș dori să postez un link de la situl oficial RAHAN în limba franceză unde la secțiunea dedicată traducerilor în alte limbi sunt postate toate coperțile acestor volume apărute în limba română:

http://www.rahan.org/archive/parutionroumain.html

Pe situl respectiv se face un scurt istoric al acestor reviste în țara noastră și se spune că numerele 17, 23, 29, 32 – 36 sunt foarte greu de găsit vânzându-se la preț de aur. Sunt tocmai volumele care îmi lipsesc mie din noua colecție. Abia din 2010 iubitorii de Rahan și-au putut completa colecția, chiar în limba română. Apoi tot acolo sunt listate episoadele care nu au fost traduse (încă) în limba română. Eu sper ca într-o zi cât mai curând vreo editură să completeze această muncă făcută de cei de la Adevărul și să avem absolut toate episoadele apărute în franceză de-a lungul timpului și în limba română.

În imaginile de mai jos apare colecția mea apărută în original între anii 1972-1983. Din 63 de volume eu am reușit să achiziționez numai 30, trei din prima colecție apărută între 1971-1977 și încă 27 din noua colecție apărută între 1978-1983.

Prima colecție a apărut în 27 de numere, din care am doar numerele 19, 24 și 26. Aceste 3 reviste le păstrez de peste 30 de ani în colecția mea, încă din primii ani de școală. Atunci am făcut schimb cu colegii de școală dând cataloage de modă și produse care se găseau numai în Europa de Vest. Este prima colecție pe care am început-o și pe parcursul timpului am reușit să achiziționez 30 de volume.

Noua colecție sau serie în 36 de volume din care îmi lipsesc numerele 5, 17, 23, 29, 32-36

Un serial de desene animate a fost realizat după aceste volume de benzi desenate, tot în franceză, dar fără succesul avut de cărțile prezentate în imaginile de mai sus.

 

 

 

A venit vacanța cu trenul din Franța !

Postat pe 15 iunie 2017

Vă mai aduceți aminte de acest vers din următorul cântecel ?

„A venit vacanța, cu trenul din Franța

Hai copii la joc, cărțile pe foc !

Nu mai învățăm, toata ziua ne jucăm

Cu prietenii stăm și ne distrăm”.

Am găsit alte versuri mai actuale pentru vremurile de acum:

„Discoteca urlă
Boxele răsună
Distracţia ne cheamă
Fetele ne-ndeamnă
La îmbrăţişări
Şi la desmierdări
Hai, veniţi cu mine
Nu lăsaţi pe mâine
Fetele ne-aşteaptă
Cu sărutări ne-mbată…
Viaţa ne-o îndulceşte
Şi trăim regeşte”.

Șepcuța de carton de mai jos a fost oferită cadou fiecărui copil care a trecut pragul televiziunii române publice pe 1 și 2 iunie cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului și a zilelor porților deschise despre care am scris într-o postare anterioară.

Planșa cu anotimpul Vara face parte dintr-o serie de 4 anotimpuri din colecția mea.

Data de 15 iunie marchează de obicei începutul vacanței de vară sau vacanței mari, bucuria tuturor copiilor mici și probabil și cei mari. Tot pe această dată sunt recompensați cei mai silitori elevi, care primesc diplome și cadouri, în general sub formă de cărți pentru rezultate deosebite la învățătură și comportament exemplar în timpul școlii. Până în 1989 elevii mai erau recompensați și pentru rezultate deosebite în colectarea maculaturii, a fierului vechi, a castanelor, a sticlelor și borcanelor etc. Cel puțin aceștia primeau o mențiune, chiar dacă nu se calificau cu media generală. Am postat mai jos o mențiune din anul școlar 1989-1990, ultimul început într-un sistem politico-social și terminat în altul. Cealaltă mențiune a fost acordată în anul școlar 1994-1995, nu neapărat pentru o medie generală calificantă (cel puțin opt) ci pentru faptul că era a doua medie pe clasa respectivă. Cred că și în prezent cei care obțin media de cel puțin 9,50 se califică pentru Premiul I, cei cu media peste 9, pentru Premiul II, cei cu media peste 8,50, pentru Premiul III, iar cei cu media peste 8 obțin o mențiune cu condiția ca media generală la purtare să fie zece. Altfel, pățesc ca mine, deși aveam media generală peste 8 în clasa a 10-a, nu am primit Mențiune pentru că am avut doar 9 la purtare în primul trimestru !

Am găsit câteva imagini cu diplome de absolvire a școlii generale, a primei trepte de liceu, a liceului sau a școlii profesionale de meserii și cărți oferite drept premiu la sfârșitul anului școlar.

Până în anul 1963 învățământul de șapte ani era obligatoriu, după care s-au introdus 8 clase obligatorii pentru învățământul gimnazial. Mai jos sunt două diplome sau Certificate de Absolvire a șapte clase din anul școlar 1962/1963. Nu are importanță numele elevilor, am considerat mai relevante celelalte informații și materiile care se făceau în 1963. Deși pe diplomă apar informații contradictorii care ar putea deruta cititorii și necunoscătorii, pe verso se văd clar mediile anuale pentru materiile pe durata a trei ani (1960-1963) plus examele de absolvire de la sfârșitul ciclului primar de 7 ani din 1963.

În anii 1980 pentru cei care absolveau cel puțin prima treaptă de liceu sau învățământul obligatoriu de zece clase li se acordau o diploma de mai jos:

Cei care nu reușeau sau nu doreau să termine Liceul, dar făceau o școală profesională de meserii primeau la absolvire o diplomă ca mai jos, tot din anii 1980:

Diploma de Bacalaureat din anii 1990 era ca în imaginile de mai jos:

Pe lângă Diploma de Bacalaureat, cel care făcea un liceu cu profil tehnic mai primea un atestat pentru calificarea în profesiunea tehnică respectivă:

Cărțile oferite drept premiu erau din variate domenii, de la „Povestiri istorice” de Dumitru Almaș și ilustrate de inegalabilul Valentin Tănase, până la „Momente și schițe” de I.L.Caragiale sau cărți cu povești în limba germană pentru cei care făceau școala în limba aceasta. Eu am găsit și un manual al unui curs de limba engleză americană difuzat la TVR prin anii 1992-1993 oferit pentru Premiul I unei eleve în anul școlar 1993-1994. Voi posta și cărțile pe care le-am primit eu, dar încă nu le-am găsit. Țin minte că nu erau prea interesante.

Aceeași elevă a primit în anul școlar 1989-1990 cartea cu povești în limba germană, tot pentru Premiul I, clasa a III-a.

Dacă tot a venit vacanța, a venit și vremea drumețiilor și excursiilor, la munte sau la mare, la oraș sau la țară. Am găsit câteva vederi din județele Hunedoara, Argeș și Constanța.

O întâmplare petrecută în realitate, probabil în timpul unei vacanțe de vară a fost transpusă în bandă desenată în paginile revistei „Cutezătorii”.

UNIVERSUL COPIILOR NR. 17 DIN 1927

Un număr special de Paște din revista pentru copii cea mai îndrăgită din acele vremuri cu ocazia sărbătorii din anul 1927, deci cu exact 90 de ani în urmă. Din păcate am reușit să scanez doar alb-negru, dar voi înlocui această revistă cu o scanare color.

 

 

Dimineața copiilor și Universul copiilor de Crăciun

Postat pe 25 decembrie 2016

Două numere speciale de Crăciun ale revistei „Dimineața copiilor” numărul 150 din 1926 și numărul 202 din 1927 și numărul 52 din „Universul copiilor” din 1927 scanate de mine, dar nu sunt ale mele.

Calitatea imaginilor nu este extraodinară, sunt scanate câte două pagini cu un scaner A3, dar se pot citi textele.

Numărul din „Universul copiilor” este scanat alb-negru dar în viitor îl voi rescana color și îl voi reposta tot aici.

LA MULTI ANI, MAIESTATE !

În urmă cu 95 de ani se năștea la Sinaia, la Castelul Pelișor, ultimul rege al României și cel mai longeviv, dacă luăm în considerare că a urcat pe tron la frageda vârstă de 6 ani, în 1927 și dacă nu ținem seama de faptul că a fost detronat de două ori, ilegal și pe nedrept. Peste mai puțin de un an, în 2017 se vor împlini 90 de ani de la prima urcare pe tron.

Regele Mihai I este singurul șef de stat rămas încă în viață din perioada interbelică și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care a avut un rol important, înfruntând 3 dintre dictatorii cei mai odioși din secolul XX, Adolf Hitler, Iosif V. Stalin și Ion Antonescu, care au trimis la moarte zeci de milioane de oameni.

Am găsit câteva imagini din tinerețe din almanahurile din anii 1930-1940 cu ultimul suveran al României.