Postat pe 24 ianuarie 2018
Pe data de 24 ianuarie 1859 la București s-a înfăptuit Mica Unire dintre 2 țări române, Muntenia și Moldova de dincoace de Prut prin alegerea ca domn al ambelor țări a lui Alexandru Ioan Cuza. Capitala se va stabili la București, cel puțin până în 1916 când pentru o perioadă de un an și jumătate capitala pe timp de război se va muta la Iași. La 1 decembrie 1918 se va înfăptui Marea Unire a tuturor provinciilor românești, România Mare.
Postat pe 25 octombrie 2017
Anul 1917 a fost unul plin de evenimente nu doar pentru istoria țării noastre, dar și pentru Imperiul Țarist vecin de la Răsărit. O serie de articole din revista Magazin istoric din 1967 și 1975 prezintă cronologia evenimentelor petrecute în urmă cu un secol la Petrograd sau Sankt Petersburgul de azi sau Leningradul din epoca sovietică, capitala de atunci a Imperiului Țarist. Consecințele acestei revoluții, probabil cea mai importantă din tot secolul XX s-au resimțit mulți ani și în România comunizată cu forța după 6 martie 1945 când sovieticii au impus un guvern comunist la București.
Am ales să postez pe 25 octombrie respectând vechiul calendar din urmă cu un secol, însă rușii și sovieticii sărbătoreau acest eveniment pe 7 noiembrie. Așa se va întâmpla și în acest an, probabil cu mare fast la Moscova și Sankt Petersburg.
Iată numărul din urmă cu 50 de ani a revistei mai sus amintite, mai exact articolele care prezintă evenimentele din Rusia țaristă din februarie – octombrie 1917:
Un alt articol prezintă românii care au luat parte la revoluție și făceau parte din Armata Roșie bolșevică:
Marea Revoluție Socialistă din Octombrie văzută de la tribuna Parlamentului Român:
Cartea Cinci secole de război secret îl prezintă pe Grigori Rasputin ca paznic al lămpilor țarului, un personaj cheie din anturajul țarului Nicolae al II-lea și mai ales al țarinei:
Într-un serial de patru episoade, Magazin istoric din 1975 prezintă sfârșitul țarismului din Rusia:
De-a lungul celor 100 de ani de la revoluție s-au realizat numeroase filme documentare și artistice pe tema marii revoluții din 1917. Iată câteva dintre ele:
Un film artistic realizat în 1928 la numai 11 ani de la evenimentele din octombrie 1917:
Din Cartea eroilor postez o povestire despre unul dintre eroii copilăriei noastre care apare în manualele de limba și literatura română și totodată unul dintre eroii Războiului de Independență din anii 1877-1878. Se pare că acest erou ar fi participat și la Marele Război din 1916-1918.
Plecat-am nouă din Vaslui…
Revista Magazin istoric din primul număr apărut în 1967 are ca prim articol eroi, fapte, mărturii din acest război inclusiv Peneș Curcanul.
Numărul special din mai 1977 al revistei Magazin istoric apărut cu ocazia Centenarului Declarației de Independență a României față de Imperiul Otoman. Întregul număr a fost dedicat evenimentelor din anii 1877-1878 și a vizat toate aspectele istorice ale războiului.
Articol apărut în Almanahul Convorbiri literare pe anul 1987.
Data de 22 august 1914 consemnează cel mai mare tribut în vieți omenești dat de către o singură țară sau armata unei țări din timpul Primului Război Mondial și poate și din Cel de al Doilea cel puțin până la 6 și 9 august 1945 la Hiroshima și Nagasaki. În această sângeroasă zi armata Franței a pierdut nu mai puțin de 27000 de soldați uciși în luptă. Așa cum am arătat în postarea de pe 22 august 2017 și armata română a avut o mare pierdere pe această dată, dar în 1917, anume eroina Ecaterina Teodoroiu care a fost răpusă de gloanțele germane chiar la sfârșitul marii bătălii de la Mărășești.
Bătălia de pe Somme deși s-a desfășurat după doi ani de la declanșarea războiului, între 1 iulie și 18 noiembrie 1916, a fost cea mai lungă și sângeroasă bătălie din timpul primei conflagrații mondiale, cu peste un milion de morți în cele două tabere aflate în conflict. Principalul scop al acestei lupte era ca germanii să aducă trupe de la Verdun. Pierderile de vieți omenești în bătălia de pe Somme au fost în final mai mari decât cele de la Verdun.
Revista Magazin istoric din august 1973 descrie într-un articol cum s-au desfășurat ostilitățile.
Cartea Marile bătălii din istoria lumii include această bătălie printre cele mai mari din toate timpurile
Un film documentar cu imagini din timpul bătăliei în limba engleză, documentar realizat în 1916 în primă fază
Un alt film documentar despre această sângeroasă bătălie
Un film documentar artistic cu reconstituiri realizat de Channel 4 în anul 2005
Un documentar cu povești reale și săpături arheologice de la fața locului
Postat pe 22 august 2017
Doamne,
Măsoară locul ce ni se cuvine pe pământ,
Iubitorule de oameni,
Au doară nu-mi va fi acest pământ o groapă
Sau încă Vei mai Lumina cu ziua ticălosul meu suflet.
Iată, groapa îmi stă înainte.
Luminează ochii mei ca nu cumva să adorm întru moarte.
Luminează mintea mea, Oțelește voința mea,
Curățește-mi trupul și Sfințește sufletul meu !
Amin !
Cu rugăciunea de mai sus începe filmul artistic românesc Triunghiul morții și este rostită de Ilinca Goia în rolul Ecaterinei Teodoroiu – Eroina de la Jiu. Nu știu dacă aceste cuvinte au fost rostite în realitate de Ecaterina, dar mi-au plăcut foarte mult și am decis să le pun ca motto al acestei postări.
Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
Ecaterina Teodoroiu a fost prima femeie ofițer din armata română.
Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țara ei. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea ei natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.
Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist, iar după căderea acestuia revenirea imaginii sale reale în conștiința populară a întârziat.
Paginile de mai jos fac parte din volumul II al Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș cu desene de Valentin Tănase
Din volumul Cartea eroilor, o colecție de povestiri din mai multe scrieri, am selectat câteva pagini cu un fragment din romanul Împlinire, volumul I, Fata din inima țării, de Nicolae Tăutu
Am selectat din mai multe cărți pagini care se referă la sacrificiul plin de eroism al acestei fete supranumită și „Ioana D’Arc a românilor”.
Armata și luptele românilor din Antichitate până la intrarea în NATO de Călin Hentea
Jurnal de front (de la Jiu la Mărășești) de Pârvu Boerescu
Revista Magazin istoric din august 1977, articolul Pagini din jurnalul Ecaterinei Teodoroiu
Într-o pictură reprodusă pe coperta revistei se poate distinge și eroina conducându-și plutonul în luptă.
Filmul artistic realizat în 1979 și numit Ecaterina Teodoroiu cu Stela Furcovici în rolul eroinei
Eroina apare și în filmul Triunghiul morții care începe cu rugăciunea Cătălinei
Spectacol de teatru-document realizat în cadrul proiectului Biografii, memorii
La 20 de ani de la terminarea Primului Război Mondial, războiul de reîntregire – cum i se spunea atunci, scriitorul Ioan Manoliu a pornit o investigaţie de tip jurnalistic, pe urmele celei pe care contemporanii o considerau cea mai vitează româncă a timpurilor noastre, Ecaterina Teodoroiu sau mai bine zis, Cătălina Toderoiu, numele ei real.
ECATERINA TEODOROIU – 100 DE ANI DE LA JERTFA SUPREMĂ PE FRONTUL DIN MOLDOVA, ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Eveniment de prezentare publică intinerantă, în prezența autorilor, a filmului documentar și a albumului „Cătălina Teodoroiu, eroina poporului român”, realizate de către publicistul gorjean Dorin BROZBĂ, cu sprijinul Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj și al Primăriei Municipiului Târgu-Jiu
Balada Ecaterina Teodoroiu – Roxana Croitoru
Mai multe monumente s-au realizat pentru a consti memoria și faptele de vitejie a eroinei neamului, pe lângă Mausoleul de la Târgu-Jiu, locul în care osemintele Ecaterinei au fost mutate în 1921 din comuna Fitionești din Moldova, locul în care și-a dat viața pentru apărarea țării.
Monumentul Ecaterinei Teodoroiu lângă Panciu, ridicat în locul în care a căzut eroina
Monumentul din Slatina
Un alt film de referință pentru Primul Război Mondial se intitulează „Prin cenușa imperiului”, cu marele actor Gheorghe Dinică în rolul Diplomatului, de trădător și arivist.
O serie de articole din „Magazin istoric” cu titlul „Agonia unui imperiu” au apărut în anul 1987. După Marele Război au dispărut din istorie nu mai puțin de patru imperii, nu numai cel Austro-Ungar. Fără să mai aibă puterea militară din evul mediu deja imperiul Otoman era considerat ca „bolnavul Europei” de mai mult timp din cauza teritoriilor pe care le pierdea, inclusiv Țările Române și Bulgaria în anii 1877-1878. Totuși prin genocidul armean din 1915 și mai ales prin victoria în Bătălia de la Gallipoli asupra trupelor britanice, australiene și zeelandeze din același an turcii otomani conduși se Kemal Stafa „Ataturk” își arată ultimii colți lumii. Dar după război aveau să piardă toate teritoriile ocupate și imperiul se dezintegra astfel. Ataturk avea să fie creatorul Turciei moderne de astăzi în anii următori.
Despre ultimele zile ale Imperiului Austro-Ungar citim în imaginile de mai jos.
Un alt film ce are legătură cu sfârșitul acestui imperiu se intitulează „Capcana mercenarilor”, în care apare din nou Sergiu Nicolăescu pe lângă alți mari actori ai cinematografie românești. Acțiunea se petrece în Transilvania în anul 1918 cu puțin timp înainte de Marea Unire de la 1 decembrie. Iată linkul filmului:
În almanahul „Săptămâna” din 1986 Corneliu Vadim Tudor publica articolul de mai jos dedicat războiului care avea să se termine cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Poetul a fost co-scenarist al filmului „Triunghiul morții” dedicat aceluiași eveniment.
Patria mai presus de orice
În revista „Magazin istoric” din octombrie 1988 se publica articolul de mai jos dedicat funcționării Academiei Române în anii Primului Război Mondial.
Deviza sub care au luptat vitejii ostași români în urmă cu o sută de ani a fost:
PE AICI NU SE TRECE !
În volumul II din „Povestiri istorice” de Dumitru Almaș citim cum s-a transpus în fapte această deviză.
Putem asemăna aceste bătălii cu cele de la Verdun în privința sacrificiilor făcute de ostașii români, iar ca însemnătate strategică le-aș asemăna cu Bătălia de la Stalingrad din al Doilea Război Mondial. Armatele Puterilor Centrale nu au mai fost capabile să ocupe alte teritorii după înfrângerile din Moldova, la fel cum s-a întâmplat în 1943 după înfrângerea de la Stalingrad, ceea ce a însemnat începutul sfârșitului pentru armatele Axei.
Revista „Magazin istoric” din iulie 1980 și 1987 ne explică ce a însemnat acest triunghi al biruințelor dar și al morții prin evenimentele petrecute cu un secol în urmă în aceea vară fierbinte din ținuturile Vrancei.
În legătură cu aceste glorioase izbânzi, cinematografia, prin regizorul și totodată actorul Sergiu Nicolăescu a realizat un film inspirat din acele zile de crâncene lupte, iar filmul se intitulează „Triunghiul morții”. Iată linkul de la acest film de 2 ore și 40 minute. În film Sergiu Nicolăescu joacă în rolul Mareșalului Averescu.
Există mai multe filme documentare și dezbateri realizate despre acest triunghi al morții. Iată câteva dintre ele:
Despre generalul Eremia Grigorescu a apărut un articol într-un ziar mai vechi în care se scria că ar fi fost pus în postura de a fi Țar al Imperiului Rus.
Arheologiacopilariei 1.0 