Ecaterina Teodoroiu – Eroina de la Jii…

Postat pe 22 august 2017

Doamne,

Măsoară locul ce ni se cuvine pe pământ,

Iubitorule de oameni,

Au doară nu-mi va fi acest pământ o groapă

Sau încă Vei mai Lumina cu ziua ticălosul meu suflet.

Iată, groapa îmi stă înainte.

Luminează ochii mei ca nu cumva să adorm întru moarte.

Luminează mintea mea, Oțelește voința mea,

Curățește-mi trupul și Sfințește sufletul meu !

Amin !

Cu rugăciunea de mai sus începe filmul artistic românesc Triunghiul morții și este rostită de Ilinca Goia în rolul Ecaterinei Teodoroiu – Eroina de la Jiu. Nu știu dacă aceste cuvinte au fost rostite în realitate de Ecaterina, dar mi-au plăcut foarte mult și am decis să le pun ca motto al acestei postări.

Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Ecaterina Teodoroiu a fost prima femeie ofițer din armata română.

Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țara ei. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea ei natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.

Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist, iar după căderea acestuia revenirea imaginii sale reale în conștiința populară a întârziat.

Paginile de mai jos fac parte din volumul II al Povestirilor istorice ale lui Dumitru Almaș cu desene de Valentin Tănase

Din volumul Cartea eroilor, o colecție de povestiri din mai multe scrieri, am selectat câteva pagini cu un fragment din romanul Împlinire, volumul I, Fata din inima țării, de Nicolae Tăutu

Am selectat din mai multe cărți pagini care se referă la sacrificiul plin de eroism al acestei fete supranumită și „Ioana D’Arc a românilor”.

Armata și luptele românilor din Antichitate până la intrarea în NATO de Călin Hentea

Jurnal de front (de la Jiu la Mărășești) de Pârvu Boerescu

Revista Magazin istoric din august 1977, articolul Pagini din jurnalul Ecaterinei Teodoroiu

Într-o pictură reprodusă pe coperta revistei se poate distinge și eroina conducându-și plutonul în luptă.

Filmul artistic realizat în 1979 și numit Ecaterina Teodoroiu cu Stela Furcovici în rolul eroinei

Eroina apare și în filmul Triunghiul morții care începe cu rugăciunea Cătălinei

 

Spectacol de teatru-document realizat în cadrul proiectului Biografii, memorii

La 20 de ani de la terminarea Primului Război Mondial, războiul de reîntregire – cum i se spunea atunci, scriitorul Ioan Manoliu a pornit o investigaţie de tip jurnalistic, pe urmele celei pe care contemporanii o considerau cea mai vitează româncă a timpurilor noastre, Ecaterina Teodoroiu sau mai bine zis, Cătălina Toderoiu, numele ei real.

 

ECATERINA TEODOROIU – 100 DE ANI DE LA JERTFA SUPREMĂ PE FRONTUL DIN MOLDOVA, ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Eveniment de prezentare publică intinerantă, în prezența autorilor, a filmului documentar și a albumului „Cătălina Teodoroiu, eroina poporului român”, realizate de către publicistul gorjean Dorin BROZBĂ, cu sprijinul Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj și al Primăriei Municipiului Târgu-Jiu

 

Balada Ecaterina Teodoroiu – Roxana Croitoru

Mai multe monumente s-au realizat pentru a consti memoria și faptele de vitejie a eroinei neamului, pe lângă Mausoleul de la Târgu-Jiu, locul în care osemintele Ecaterinei au fost mutate în 1921 din comuna Fitionești din Moldova, locul în care și-a dat viața pentru apărarea țării.

Monumentul Ecaterinei Teodoroiu lângă Panciu, ridicat în locul în care a căzut eroina

Monumentul din Slatina

 

Publicitate

Grenadierul

Postat pe 13 august 2017

Pe data de 13 august 1917, în timpul celei de-a treia bătălii de la Oituz, caporalul Constantin Mușat a căzut pe câmpul de luptă, în luptele din zona Dealului Chioșurile – Cașin.

Conform relatărilor camarazilor de arme, ultimele sale cuvinte ar fi fost îndemnul adresat ajutoarelor sale „Grenade, băieți! Grenade Băieți!”, care aveau să fie ulterior gravate pe monumentele ridicate în cinstea sa.

În revista „Luminița” a apărut următoarea bandă desenată despre faptele caporalului, în anul 1987, la 70 de ani de la eroicele lupte. Scenariul a fost scris de Petru Demetru Popescu, iar desenele au fost făcute de Puiu Manu.

În „Povestiri istorice”, volumul II, Dumitru Almaș povestește despre acest caporal viteaz care a luptat până la sacrificiul suprem pentru libertatea țării.

Mai multe monumente din Bârlad, Brăila, Bușteni, Călărași îi cinstesc eroismul. Iată câteva dintre ele.

În Brăila o stradă și o piață – ambele în cartierul Viziru și câte o stradă în Timișoara în cartierul Cetate, în Târgu Ocna, Oradea și în București îi poartă numele. În municipiul Bacău după Revoluția din 1989, fosta stradă „Stejarului” a fost redenumită de asemena „Constantin Mușat”.

Mărăști-Mărășești-Oituz – Pe aici nu se trece !

Deviza sub care au luptat vitejii ostași români în urmă cu o sută de ani a fost:

PE AICI NU SE TRECE ! 

În volumul II din „Povestiri istorice” de Dumitru Almaș citim cum s-a transpus în fapte această deviză.

Putem asemăna aceste bătălii cu cele de la Verdun în privința sacrificiilor făcute de ostașii români, iar ca însemnătate strategică le-aș asemăna cu Bătălia de la Stalingrad din al Doilea Război Mondial. Armatele Puterilor Centrale nu au mai fost capabile să ocupe alte teritorii după înfrângerile din Moldova, la fel cum s-a întâmplat în 1943 după înfrângerea de la Stalingrad, ceea ce a însemnat începutul sfârșitului pentru armatele Axei.

Revista „Magazin istoric” din iulie 1980 și 1987 ne explică ce a însemnat acest triunghi al biruințelor dar și al morții prin evenimentele petrecute cu un secol în urmă în aceea vară fierbinte din ținuturile Vrancei.

În legătură cu aceste glorioase izbânzi, cinematografia, prin regizorul și totodată actorul Sergiu Nicolăescu a realizat un film inspirat din acele zile de crâncene lupte, iar filmul se intitulează „Triunghiul morții”. Iată linkul de la acest film de 2 ore și 40 minute. În film Sergiu Nicolăescu joacă în rolul Mareșalului Averescu.

Există mai multe filme documentare și dezbateri realizate despre acest triunghi al morții. Iată câteva dintre ele:

Despre generalul Eremia Grigorescu a apărut un articol într-un ziar mai vechi în care se scria că ar fi fost pus în postura de a fi Țar al Imperiului Rus.

Măriuca-Eroină în luptele de la Mărășești

Postat pe 6 august 2017

În mausoleul de la Mărășești se află înmormântată o fetiță eroină a Primului Război Mondial. Pe placa de marmură scrie cu litere de aur numele, vârsta și data la care și-a jertfit firava și scurta ei viață pentru apărarea țării în chiar cea mai glorioasă zi a bătăliei de la Mărășești. Această dată a fost 6 august 1917, zi plină de glorie dar și de sânge, în urmă cu exact o sută de ani și am dorit prin această postare să comemorez nu numai jertfa fetiței MARIA ION ZAHARIA, dar și faptele altor copii eroi din Marele Război.

Fata în vârstă de doar 12 ani trăia împreună cu bunicul ei în satul Răzoare, lângă Mărășești. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial și înfrângerile suferite de armata română, zona dimprejurul pădurii și a satului Răzoare a fost disputată de trupele germane și române.

În satul cu pricina, în livada bunicului Măriucăi, Ion Zaharia, se crease un post de observație al artileriei românești. Un soldat se urca în nucul din această livadă și putea observa tot ce se întâmplă de-a lungul frontului. În cazul unui atac al forțelor germane, soldații telefonau și precizau coordonatele de atac artileriștilor, care apoi lansau un baraj de foc asupra trupelor inamice, forțându-le să se retragă.

În satul Haret, în anul 1977, a fost ridicat un monument chiar acolo unde s-a aflat, în 1917, nucul în care se urcase Măriuca, transmițând pozițiile dușmanilor. Monumentul se află azi în curtea unei gospodării, dar proprietarii, oameni deschiși, lasă pe oricine să vină și să vadă istoricul semn.

În fața școlii din acest sat, tot în 1977, a fost dezvelit bustul fetiței. E școala în care, mai mult ca sigur, și Maria învățase la vremea ei. Ea n-a apucat să se joace prea mult cu păpușile, dacă avea vreuna sau să citească reviste ca Universul copiilor, Dimineața copiilor, Amicul copiilor, reviste care au apărut după câțiva ani de la Marea Unire din 1918 și în paginile cărora s-au publicat mii de fotografii cu copii premianți și abonați ai acestor reviste. Dar aceste reviste au putut apărea și datorită sacrificiului suprem făcut de Măriuca.

În București, în sectorul 4, o stradă din cartierul Berceni, poartă numele „Măriuca” în amintirea celei care a fost Eroina de la Mărășești.

BALADĂ PENTRU MĂRIUCA

În 1969 s-a realizat un film artistic inspirat din acest eveniment al Primului Război Mondial, cu Brîndușa Hudescu în rolul Măriucăi și Ion Caramitru în rolul transmisionistului. Scenariul a fost scris de Călin Gruia. Filmul nu se găsește pe net și nici la vreun post tv nu cred că l-am văzut vreodată, dar poate că în săptămânile sau lunile viitoare va putea fi văzut la tv, la fel ca alte filme care au ca subiect celebrele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din urmă cu un secol.

Filmul a fost difuzat la TVR în vara anului 1988 sub forma unui serial pentru copii în emisiunea Lumea copiilor. Imaginile de mai jos le-am obținut de la un prieten blogger specializat în programele radio și TV de-a lungul timpului.

FETIȚA DIN NUC

De peste 30 de ani, de când eram cam de vârsta Măriucăi am citit emoționantele istorisiri despre sacrificiul ei și faptele altor eroi și eroine în 2 cărți pe care le aveam de atunci.

În volumul II al „Povestirilor Istorice” al reputatului istoric Dumitru Almaș ilustrat de inegalabilul Valentin Tănase, volum apărut în 1987, se găsesc câteva relatări cu faptele de vitejie ale ostașilor români, inclusiv povestea „Fetița din nuc”, povestea despre curajul până la sacrificiu al Măriucăi.

EROINĂ ÎN LUPTELE DE LA MĂRĂȘEȘTI

Varianta lui Emilian Ionescu cu faptele eroice ale Măriucăi o puteți în paginile de mai jos. Apoi urmează alte relatări din aceeași carte cu eroi copii în luptele din urmă cu 100 de ani.

PE DRUMUL AMINTIRILOR…

Cartea din care am scanat paginile următoare cu poveștile altor copii eroi se numește „Pe drumul amintirilor” și a fost scrisă de Emilian Ionescu și Andreea Danielescu.