Cutezatorii nr. 51 – 1989 ?!

Postat pe 21 decembrie 2017

Pe 21 decembrie 1989 ar fi trebuit să apară nr. 51 sau numărul dublu 51-52 al revistei Cutezătorii. În anii 1987 și 1988 la sfârșit de an apărea numărul dublu 51-52 anunțat din numărul 50. Probabil că și în 1989 era în pregătire acest număr dublu care ar fi avut ca dată de apariție ziua de 21 sau 28 decembrie 1989, dar evenimentele revoluționare din acele zile au împiedicat apariția ultimului număr din decembrie 1989. Episodul de bandă desenată de pe ultima pagină a numărului 50, intitulată Chemarea muncii se termină cu „Va urma”, adică trebuia să mai apară cel puțin încă un episod sau mai multe, care nu au mai apărut nicăieri. Nu știm cum se termină acest serial dedicat mărețelor înfăptuiri de pe șantierele de blocuri comuniste.

Iată linkul pentru numărul integral al revistei, postat pe blogul tvarheolog:

https://arheo9tv.wordpress.com/2017/12/18/1989-cutezatorii-nr-50-14-decembrie-1989/#

Revistele Șoimii patriei și Luminița pe decembrie 1989, Almanahul copiilor, Cutezătorii și Șoimii patriei pe anul 1990 și alte almanahuri au apărut totuși.

Numărul 50 din 1988, apărut joi, pe 15 decembrie 1988 anunța pe pagina 11, dreapta sus apariția numărului dublu 51-52 din data de 22. Numărul 50 din 1989 nu a anunțat acest fapt, de aceea unii cred încă și în prezent că totuși a mai apărut un număr 51 pe 21 decembrie 1989. Eu nu cred că ar mai fi apărut acest număr. Am discutat cu alți colecționari sau chiar abonați ai revistei care nu au mai primit acest număr, ci mai târziu în ianuarie 1990 primul număr din Universul copiilor, apărut pe 18 ianuarie care desigur că nu mai continuă banda desenată Chemarea muncii ci începe cu alte benzi. Deci până la proba contrarie, nu avem dovezi să credem în acest număr 51 sau numărul dublu 51-52.

Iată 3 pagini din numărul dublu 51-52 din anul 1988, apărut pe 22 decembrie 1988, dată care consemnează intrarea în ultimul an de dictatură ceaușistă:

Publicitate

Semicentenar Cutezătorii

Pe data de 28 septembrie 1967 apărea primul număr al celei mai importante reviste pentru copiii României Socialiste, oficiosul Organizației de Pionieri pe țară, adică revista Cutezătorii, care timp de 22 de ani și 3 luni a informat pionierii despre activitatea organizației și activitatea politică a „celui mai iubit fiu al poporului”, a publicat multe articole științifice de istorie, civilizație, geografie, biologie, sport etc. și pe ultima pagină, de obicei, câte un episod din minunatele benzi desenate realizate de artiști precum Valentin Tănase, Pompiliu Dumitrescu, Puiu Manu, Albin Stănescu, Sandu Florea, Livia Rusz, Sorin Anghel, Teodor Bogoi și scenariști ca Dumitru Almaș, Costache Anton, Constantin Diaconu, Vasile Mănuceanu, Ovidiu Zotta, Ecaterina Roșca, Vlaicu Bârna etc. Am apreciat foarte mult articolele științifice scrise de doamna Ecaterina Roșca cu care am avut onoarea să fiu vecin la sfârșitul anilor 1970. Mi-o amintesc doar după ce am revăzut-o ani mai târziu, pentru că la 3-4 ani îmi era greu s-o țin minte deși locuiam în același imobil, din ce mi-au povestit părinții. Ei știau atunci unde lucrează doamna Roșca. Doamna Roșca a continuat să scrie articole și în Universul copiilor începând cu 1990, dar de mulți ani nu am mai ținut legătura, nu mai știu ce face dânsa în prezent.

Iată linkul dintr-o postare mai veche unde se găsesc coperțile revistelor din primul an de apariție, pe care nu le mai repostez și aici:

https://arheologiacopilariei.wordpress.com/2015/12/11/cutezatorii-anul-i-1967/

Revista Cravata roșie, care își înceta existența, în ultimul său număr din septembrie 1967 anunța apariția unei noi reviste care îi lua locul celei care apărea din aprilie 1953 exact după moartea lui I.V. Stalin, primul număr fiind numerotat cu 7 după ce între ianuarie și martie apăruseră bilunar 6 numere din Pogonici. La început Cravata roșie, continuatoarea revistei Pogonici apare tot bilunar, apoi din anul 1954 cu o apariție lunară, la fel ca Luminița și Arici Pogonici. Tot atunci și-a încetat apariția ziarul Scânteia Pionierului. Probabil că Nicolae Ceaușescu a dorit să facă o departajare față de primele două decenii comuniste dintre 1945 și 1965, la fel cum s-a făcut după moartea lui Stalin cu Cravata roșie în loc de Pogonici. Startul Epocii de Aur l-au dat această nouă publicație și planul de creștere a populației prin Decretul 66 cu interzicerea avorturilor. Copii acestei epoci au crescut o dată cu revista la care erau aproape obligați să se aboneze la școală. Încă mai țin minte că abonamentul trimestrial era de 13.50 lei, iar profesorul meu de matematică aducea revistele la clasă în catalogul clasei.

Ultimul număr din Cravata roșie în linkul următor de pe blogul Arheolog TV:

https://tvarheolog.wordpress.com/2014/04/06/1967-cravata-rosie-nr-9-septembrie-1967/

Iată coperțile primului număr din Cutezătorii, care publică pe ultima pagină banda desenată intitulată Dan Buzdugan, desenată de Livia Rusz, cu scenariul lui Dumitru Almaș, anunțată și pe copertă.

Numărul integral al revistei îl găsiți la linkul următor:

https://tvarheolog.wordpress.com/2013/06/15/1967-cutezatorii-nr-1-28-septembrie-1967/

Între 1969 și 1974 a avut o pereche științifică intitulată Racheta cutezătorilor cu apariție lunară. În total au apărut 60 de numere în cei cinci ani de existență. Iată linkul primului număr postat pe blogul Arheolog TV:

https://tvarheolog.wordpress.com/2014/02/15/1969-racheta-cutezatorilor-nr-1-august-1969/

Revista Jobarat a apărut între aceeași ani ca și Cutezătorii și era varianta în limba maghiară a acesteia. Se găsesc puține numere în maghiară, în întregime doar un singur număr postat tot pe blogul Arheolog TV:

https://arheo5tv.wordpress.com/2015/09/15/jobarat-1977-35-1-septembrie-1977/

Eu dețin cam 100 de numere, din care am scanat câteva pagini din mai multe numere.

Iată 3 numere cu Nadia Comăneci pe copertă din anii 1975 și 1976, când gimnasta noastră era cea mai bună sportivă a lumii. În reviste apar și articole de o pagină sau două cu performanțele Nadiei. Benzile desenate sunt cele din versiunea românească, Dorobanții și Columna în milenii.

Imaginile de mai sus din numărul 31 din 29 iulie 1976 reprezintă articolul din revistă cu marele succes al Nadiei de la Montrel.

Un alt număr publică în paginile din mijloc o bandă frumoasă cu victoria de la Vaslui din ianuarie 1475.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de viață în ianuarie 1968 a „tovarășului” a scris și revista Jobarat. Tot atâția ani a împlinit și revista copilăriei generațiilor născute între 1960 și 1980.

În zilele noastre continuă să apară Cutezătorii și Luminița, dar au cu totul alt conținut decât în anii Epocii de Aur, bineînțeles.

Cea mai lungă apariție neîntreruptă a avut-o Luminița, între 1953 și 1989, apoi reluată în ultimii ani, însă Universul copiilor a avut cele mai multe numere apărute între 1923 și 1998, cu întrerupere între 1949 și 1989. Până în 1949 această revistă apărea săptămânal, apoi din 1990 săptămânal, bilunar sau lunar până în 1996. Practic revista a dispărut după încetarea din viață a domnului Ovidiu Zotta, redactorul-șef al ei. Eu personal am văzut un număr din 1998, de aceea am scris că a apărut până în 1998.

A venit vacanța cu trenul din Franța !

Postat pe 15 iunie 2017

Vă mai aduceți aminte de acest vers din următorul cântecel ?

„A venit vacanța, cu trenul din Franța

Hai copii la joc, cărțile pe foc !

Nu mai învățăm, toata ziua ne jucăm

Cu prietenii stăm și ne distrăm”.

Am găsit alte versuri mai actuale pentru vremurile de acum:

„Discoteca urlă
Boxele răsună
Distracţia ne cheamă
Fetele ne-ndeamnă
La îmbrăţişări
Şi la desmierdări
Hai, veniţi cu mine
Nu lăsaţi pe mâine
Fetele ne-aşteaptă
Cu sărutări ne-mbată…
Viaţa ne-o îndulceşte
Şi trăim regeşte”.

Șepcuța de carton de mai jos a fost oferită cadou fiecărui copil care a trecut pragul televiziunii române publice pe 1 și 2 iunie cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului și a zilelor porților deschise despre care am scris într-o postare anterioară.

Planșa cu anotimpul Vara face parte dintr-o serie de 4 anotimpuri din colecția mea.

Data de 15 iunie marchează de obicei începutul vacanței de vară sau vacanței mari, bucuria tuturor copiilor mici și probabil și cei mari. Tot pe această dată sunt recompensați cei mai silitori elevi, care primesc diplome și cadouri, în general sub formă de cărți pentru rezultate deosebite la învățătură și comportament exemplar în timpul școlii. Până în 1989 elevii mai erau recompensați și pentru rezultate deosebite în colectarea maculaturii, a fierului vechi, a castanelor, a sticlelor și borcanelor etc. Cel puțin aceștia primeau o mențiune, chiar dacă nu se calificau cu media generală. Am postat mai jos o mențiune din anul școlar 1989-1990, ultimul început într-un sistem politico-social și terminat în altul. Cealaltă mențiune a fost acordată în anul școlar 1994-1995, nu neapărat pentru o medie generală calificantă (cel puțin opt) ci pentru faptul că era a doua medie pe clasa respectivă. Cred că și în prezent cei care obțin media de cel puțin 9,50 se califică pentru Premiul I, cei cu media peste 9, pentru Premiul II, cei cu media peste 8,50, pentru Premiul III, iar cei cu media peste 8 obțin o mențiune cu condiția ca media generală la purtare să fie zece. Altfel, pățesc ca mine, deși aveam media generală peste 8 în clasa a 10-a, nu am primit Mențiune pentru că am avut doar 9 la purtare în primul trimestru !

Am găsit câteva imagini cu diplome de absolvire a școlii generale, a primei trepte de liceu, a liceului sau a școlii profesionale de meserii și cărți oferite drept premiu la sfârșitul anului școlar.

Până în anul 1963 învățământul de șapte ani era obligatoriu, după care s-au introdus 8 clase obligatorii pentru învățământul gimnazial. Mai jos sunt două diplome sau Certificate de Absolvire a șapte clase din anul școlar 1962/1963. Nu are importanță numele elevilor, am considerat mai relevante celelalte informații și materiile care se făceau în 1963. Deși pe diplomă apar informații contradictorii care ar putea deruta cititorii și necunoscătorii, pe verso se văd clar mediile anuale pentru materiile pe durata a trei ani (1960-1963) plus examele de absolvire de la sfârșitul ciclului primar de 7 ani din 1963.

În anii 1980 pentru cei care absolveau cel puțin prima treaptă de liceu sau învățământul obligatoriu de zece clase li se acordau o diploma de mai jos:

Cei care nu reușeau sau nu doreau să termine Liceul, dar făceau o școală profesională de meserii primeau la absolvire o diplomă ca mai jos, tot din anii 1980:

Diploma de Bacalaureat din anii 1990 era ca în imaginile de mai jos:

Pe lângă Diploma de Bacalaureat, cel care făcea un liceu cu profil tehnic mai primea un atestat pentru calificarea în profesiunea tehnică respectivă:

Cărțile oferite drept premiu erau din variate domenii, de la „Povestiri istorice” de Dumitru Almaș și ilustrate de inegalabilul Valentin Tănase, până la „Momente și schițe” de I.L.Caragiale sau cărți cu povești în limba germană pentru cei care făceau școala în limba aceasta. Eu am găsit și un manual al unui curs de limba engleză americană difuzat la TVR prin anii 1992-1993 oferit pentru Premiul I unei eleve în anul școlar 1993-1994. Voi posta și cărțile pe care le-am primit eu, dar încă nu le-am găsit. Țin minte că nu erau prea interesante.

Aceeași elevă a primit în anul școlar 1989-1990 cartea cu povești în limba germană, tot pentru Premiul I, clasa a III-a.

Dacă tot a venit vacanța, a venit și vremea drumețiilor și excursiilor, la munte sau la mare, la oraș sau la țară. Am găsit câteva vederi din județele Hunedoara, Argeș și Constanța.

O întâmplare petrecută în realitate, probabil în timpul unei vacanțe de vară a fost transpusă în bandă desenată în paginile revistei „Cutezătorii”.

Dor nestins de munte…

Sâmbătă, 22 aprilie 2017, în munții Retezat au murit striviți de avalanșa de zăpadă și pietre doi copii alpiniști, sportivi  de performanță, Dor Geta Popescu de 14 ani, sora mai mică a Crinei „Coco” Popescu, altă recordmenă a escaladărilor montane și Erik Gulacsi de 13 ani, supranumiți copii de aur ai alpinismului românesc. Titlul acestei postări este schimbat față de cel de pe blogul sportiv, fiind un joc de cuvinte și se referă la numele Getei Dor Popescu. Nu știu dacă „Dor” provine de la Dorina sau de la altceva, dar eu am sugerat o variantă prin numele acestei postări.

Deja s-a scris mult despre acești copii, despre părinții lor care i-au dus la moarte sigură în condițiile de climă pe care le-au avut în ziua respectivă. Nici părinții lor și nici noi NU trebuia să le cerem acestor copii să ajungă la performanțele montane ale lui Horia Colibășanu, Constantin Lăcătușu, David Neacșu, Ecaterina Cuibuș sau chiar și a surorii mai mari a Getei, Crina „Coco” Popescu. Ne mândrim cu performanțele celor amintiți aici, dar muntele își cere tributul uman din când în când, mai ales atunci când sunt încălcate flagrant legile lui scrise sau nescrise.

Pe lângă această tragedie, în ziua de 25 aprilie 2017 într-o localitate din Teleorman, un copil de nici doi anișori a fost salvat dintr-un puț adânc de 16 m în care căzuse. Toate felicitările și mulțumirile pentru minunații pompieri și ceilalți salvatori care au ajutat la salvarea unei vieți firave de copilaș ! Au mai fost astfel de întâmplări anii trecuți, cu alți copii eroi salvatori. Întâmplările din benzile desenate următoare au ca eroi salvatori alți copii din anii 1980, pionieri merituoși la vremea aceea.

În memoria acestor doi copii dispăruți atât de tragic și nedrept postez aici mai multe benzi desenate cu aventuri montane și întâmplări adevărate petrecute iarna apărute în revistele pentru copii din anii 1980, „Cutezătorii” și „Luminița”: „Schiorii”, „Aventuri la Cota 1600”, „Avalanșa”, „La săniuș” și „Curelușa buclucașă”. Dor și Erik erau la vârsta la care sunt câțiva dintre eroii următoarelor benzi desenate și la vârsta la care eu abia așteptam să cumpăr revistele pentru a citi următoarele episoade din benzile desenate. Această postare apare și pe celălalt blog al meu dedicat publicațiilor cu profil sportiv, dar acolo am postat mai puține benzi desenate.

Ma întâi 3 „Întâmplări Adevărate” din revista „Luminița”. Prima dintre ele este șocant de asemănătoare celei în care au murit cei doi copii în Retezat. Spre deosebire de aceste 3 întâmplări adevărate finalul celei din Retezat este tragic, cei doi copii din grupul de șapte persoane pierzându-și viața.

1. AVALANȘA  2. LA SĂNIUȘ3. CURELUȘA BUCLUCAȘĂ4. SCHIORII
2. 5. LA UN PAS DE EXTRAORDINAR6. AVENTURI LA COTA 16007. STÂNCA VULTURILOR 

Cronica însângerată a Revoluției Române

Postat pe 22 decembrie 2016

Astăzi se împlinesc 27 de ani de la căderea Regimului Ceaușescu și cu această ocazie am scanat câteva materiale din revistele „Presa Panoramic” apărute în 1990-1991 și câteva pagini din „Almanahul Lumea 1990”.

Numărul special dedicat evenimentelor din decembrie 1989 este al șaptelea număr din revista „Presa Panoramic” și a apărut la un an de la Revoluție și prezintă ultimele zece zile ale dictatorilor Ceaușescu începând cu ziua de 16 decembrie. Am păstrat acest număr special încă din anii 1990, când l-am primit de la un prieten de familie. Pe celelalte le-am achiziționat anul acesta.

Imaginile următoare au apărut pe primele pagini din Almanahul Lumea 1990, probabil la sfârșitul lunii decembrie 1989 sau în ianuarie 1990, printre puținele almanahuri pe anul 1990 care fac o surtă cronică în imagini a Revoluției și care încă nu apăruse până spre sfârșitul anului 1989. În locul paginilor alocate conducătorului iubit și marilor realizări ale acestuia apar steagul tricolor fără stema comunistă, noul imn al României și cronica în imagini alb-negru a zilelor însângerate din decembrie.

Numărul 4 din „Presa Panoramic” prezintă episodul din 23 decembrie de la Otopeni, cu militarii masacrați „din greșeală”.

Aceeași revistă prezintă în următorul număr portretele a trei tineri uciși în București și înmormântați la Cimitirul Eroilor, iar la sfârșitul seriei, o poezie legată de Revoluție, scrisă de o elevă tot din București.

Numărul special 7 mai prezintă, pe lângă cronica zilelor 16 – 23 decembrie, evenimentele următoarelor zile, din 25 până pe 30 decembrie, transcrierea Procesului extraordinar al dictatorilor judecați și executați la Târgoviște pe 25 decembrie 1989.

Glasul copiilor în libertate

Prima publicație pentru copii apărută în zilele fierbinți din decembrie 1989. Nu știu dacă au mai apărut și alte ediții, dar cred că este un număr special unic, așa cum apăreau în acele zile, în câte 4 pagini. Un alt blogger a postat mai demult pe blogul său numărul O din programul radio-tv dar doar primele 3 pagini din 4. Ce postez eu aici apare în aceeași zi și în același stil cu aceea publicație, adică primele 3 pagini se referă la evenimentele din acele zile, iar ultima este dedicată Crăciunului și temelor legate de această sărbătoare.

Sper ca cititorii să o găsească foarte interesantă și aștept reacții din partea lor, eu am păstrat această publicație în arhiva mea personală din acele zile de decembrie 1989.

A doua publicație pentru copii apărută după căderea lui Ceaușescu este Universul copiilor, al cărui prim număr vede lumina tiparului pe data de 18 ianuarie 1990. Eu nu am acest prim număr, dar din numărul 2 postez un articol din paginile 4-5 cu referire la cațiva copii răniți la Timișoara în ziua de 17 decembrie 1989. Această revistă reapare după o pauză de 41 de ani, adică din 1948, an din care voi posta pe blog cel puțin 7 numere.