Postat pe 2 mai 2018
Am considerat potrivit ca de Ziua Tineretului din acest început de luna Mai să postez ceva despre prima iubire. Se spune că prima iubire nu se uită niciodată, iar cântecele și poeziile subliniază în mod evident această stare de fapt. Gândurile de mai jos sunt ale mele, mai puțin citatul de mai jos.
Pentru această postare, de suflet, mai personală, am pornit de la un citat găsit pe un alt blog care se aplică atât la femei cât și la bărbați:
„Am început să-nțeleg ce-mi lipsește. Iubiții mei toți îmi lipsesc. (…) De ce nu veniți, iubiții mei, să mă iubiți din nou cu toții deodată?”
Cred că se poate aplica și la bărbații care resimt din plin lipsa iubirilor/iubitelor pierdute în trecut…așa ca și mine. Cu unele mai țin legătura sau aflu vești pe rețelele netului, pe altele nu le-am mai văzut de zeci de ani, mai precis 22-23 și nici nu am mai auzit nimic de ele…dar resimt lipsa uneia mult mai mult decât a celorlalte…cred că e IUBIRE eternă necondiționată de timp sau alte împrejurări, nu obsesie după o himeră…se reactivează din timp în timp, dar nu moare niciodată, chiar dacă rămâne în stare latentă pentru anumite perioade de timp. Am constatat pe propria…inimă că o iubire poate fi veșnică, chiar dacă persoana nu este prezentă, nici nu știu dacă mai există fizic, dar o simt spiritual. Iubirea mea este suspendată în timp așa cum stelele sunt suspendate în spațiu. Și este ca raza soarelui…la început luminoasă, ademenitoare, plăcută, caldă, dar…încă resimt arsurile ei după mult timp ! Și încă mă înfioară !
Sper să fie bine acolo unde e și îi doresc tot binele din lume ! Dar EA este ca un înlocuitor de aer, lumină, soare, căldură, speranță, bucurie când toate astea îmi lipsesc ! Ciudată iubire, nu-i așa ? Dar este reală…și tare îmi doresc să reîntâlnesc persoana respectivă chiar după 23 de ani. Atunci când mi-a cerut prietenia și mă dorea, am fost indiferent deși verbal am acceptat-o, însă prin fapte am îndepărtat-o de mine. Am avut ghinion atunci cu ea și ea cu mine, eram îndrăgostit de altă colegă din liceu și nu puteam iubi două fete simultan. Alții pot, eu nu am putut nici atunci și nici acum. Am ales cu inima atunci și s-a dovedit o alegere greșită pentru că nu s-a legat nimic cu fata de care eram amorezat. Am făcut și greșeala de a-i informa pe câțiva colegi care i-au comunicat, desigur, că iubesc pe altcineva. Nu am fost colegi de bancă pentru că au avut alții grijă și mi-o luau înainte mereu, dar a stat în banca din spatele meu, chiar în spatele meu, cel puțin în ultimii doi ani de liceu. Nu pot să uit cum mă mângâia din spate pe păr și cum am îmbrățișat-o atunci când mi-a acoperit ochii cu mâinile, tot din spate, dar stând în picioare, pentru că altfel nu puteam s-o îmbrățișez. Tot de la ea am primit și primul sărut, doar pe obraz, ce-i drept, dar a rămas cel mai important sărut primit de mine până în ziua de azi !
Pentru mine EA este iubirea ideală și iubita ideală. Nu ne-am certat niciodată în 4 ani de liceu, nu cred că am supărat-o cu ceva, doar că am fost indiferent exact atunci când mă dorea, iar după ani de zile am regretat cel mai mult că n-am ținut legătura prin telefon, încă nu exista netul cu rețelele sale. Și acum regret. Eram vecini de cartier dar Dumnezeu nu a făcut posibil o reîntâlnire întâmplătoare sau miraculoasă. Încercările mele de a o regăsi nu au dat roade până în prezent. Poate că această iubire este sortită să rămână iubirea mea ideală eternă pentru EA ! Dacă se va întâmpla un miracol vă voi anunța, dacă v-a impresionat ce v-am relatat. Nu i-am promis niciodată că o voi iubi toată viața, așa cum fac mulți îndrăgostiți de toate vârstele, dar eu chiar așa am simțit să fac.
Postez linkurile câtorva melodii inspirate de acest subiect care mi-au plăcut cel mai mult și în care mă regăsesc din plin. Ca o continuare a subiectului mai multe lucruri în postarea din 3 mai.
Arheologiacopilariei 1.0 