La Belle Epoque

Perioada cuprinsă între războiul franco-prusac din 1870-1871 și anul izbucnirii Primului Război Mondial, 1914, se numește îndeobște „La Belle Epoque”, în limba franceză și înseamnă „epoca frumoasă” sau cu alte cuvinte epoca marilor invenții tehnice, a apariției unor noi stiluri arhitectonice, artistice sau vestimentare, epoca optimismului și veseliei, a distracțiilor, inclusiv a apariției sporturilor și a unor competiții sportive importante. Această epocă i-a permis lui Mihai Eminescu să fie ultimul mare romantic dintre poeți. Trendurile, curentele și tonul erau date de Paris, capitala mondială a artelor din acele vremuri și nu numai. Expoziția Universală pe care a găzduit-o în 1900 a fost definitorie pentru „la belle epoque”. Aici și-au desfășurat activitatea foarte mulți artiști faimoși, indiferent de naționalitate. Românii nu au lipsit și putem aminti pe Constantin Brâncuși, Traian Vuia, Henri Coandă etc.

Iată câteva imagini cu vestimentația acelei perioade.

Revista Historia într-un număr special din decembrie 2013 dedicat în întregime epocii frumoase, descrie pe larg multe aspecte importante ai anilor de dinainte de Marele Război, de la Expoziția Universală de la Paris din 1900 până la caricaturile din presa vremii pe tema vestimentației.

Jules Verne a scris tocmai în această perioadă propice marilor invenții tehnice și a călătoriilor geografice fantastice folosind inovațiile tehnicii. Imaginea de mai jos amintește câteva dintre acestea. După Leonardo Da Vinci, probabil, că a fost cel mai mare vizionar în privința descoperirilor tehnice fiind părintele Science-Fiction-ului.

Jules Verne

Arhitectura epocii s-a numit „Art Nouveau”. Printre altele castelele regale de la Sinaia-Peleș s-au construit în această epocă în stilul „Art Nouveau”. Cel mai de seamă reprezentant s-a numit Antonio Gaudi care a creat o serie de edificii impresionante în Barcelona.

În pictură și grafică Gustav Klimt și Henri Toulouse-Lautrec au fost printre cei mai cunoscuți reprezentanți.

Parcă toată opera teatrală a lui Ion Luca Caragiale și Vasile Alecsandri satirizează obiceiurile, mofturile, toanele acestei perioade. Deși piesele lui Alecsandri au fost scrise între 1850-1875 parcă anticipează toată această epocă ce avea să înceapă și în Regatul României după cucerirea Independenței în 1878. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător. Schițele și comediile lui Caragiale atât de binecunoscute satirizează din plin această perioadă în care a trăit nenea Iancu, până la 1912.

Ecranizările care s-au făcut după aceste piese de teatru comice nu lipsesc din filmografia românească. Iată câteva dintre ele:

Ca și eveniment dramatic al epocii putem aminti chiar povestea Titanicului, cea mai mare realizare tehnică a lumii de atunci, scufundat în 1912 în voiajul inaugural, cu doi ani înainte de marele sfârșit al „epocii frumoase”, ca un avertisment pentru ce avea să urmeze. Există nenumărate filme artistice și documentare despre cel mai faimos vas scufundat vreodată. Lumea pestriță care s-a scufundat odată cu Titanicul seamănă la scară mult mai redusă cu cea care și-a încheiat anii de glorie pe 28 iulie 1914 !

Două romane de referință pentru sfârșitul acestei epoci ar fi „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, ambele descriind atmosfera epocii, costumația, decorurile, psihanaliza și filosofia personajelor principale în mod detaliat. În filme apare automobilul ca semn al modernității epocii respective.

Postez aici linkul de la o secvență din filmul românesc de artă celebru, „Felix și Otilia” făcut după romanul lui George Călinescu, a cărei acțiune se desfășoară între 1909 și anii Primului Război Mondial:

Ca și elemente de modernitate ale epocii frumoase putem remarca în film atât automobilul cu care Pascalopol îi duce pe Felix și pe Otilia la moșia sa cât mai ales cinematograful cu care îi încântă pe aceeași tineri sau primul Home Cinema care apare într-un film românesc artistic despre această epocă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s